Sportivul a participat la Maratonul Internațional de la Phenian, competiție organizată după o pauză de șase ani, și a revenit în România cu povești care contrazic percepțiile obișnuite despre statul asiatic.
Un maraton în inima unui regim închis
În vârstă de 35 de ani, Ștefan Gavril a reușit să pătrundă în una dintre cele mai izolate țări din lume datorită sportului. Legitimat atât la CSM Cluj, cât și la CSU Cluj, dar concurând internațional pentru Nice Côte d'Azur Athlétisme, atletul a fost invitat prin intermediul managerului său să reprezinte România la maratonul organizat în capitala nord-coreeană.
„Am fost unul dintre cei 20 de sportivi din categoria elite, dintr-un total de aproximativ 180 de străini. Selecția s-a făcut prin intermediul unui manager care colaborează cu federația nord-coreeană”, a povestit el, arată agerpres.
O surpriză culturală și logistică
Contrar așteptărilor, vizita în Coreea de Nord a fost o experiență pozitivă. „Mă așteptam să găsesc o țară înapoiată, dar realitatea m-a contrazis. Au infrastructură sportivă bună, echipamente Adidas, și chiar mașini vestice pe străzi, deși nu există proprietate privată asupra lor”, a spus Gavril.
El a povestit că sportivii se antrenează în condiții foarte bune, în centre dotate modern. A fost cazat într-un complex dedicat sportivilor, cu săli de atletism, baschet, ping-pong și multe altele. Hotelul în care a stat avea 30 de etaje și oferea o panoramă spectaculoasă asupra capitalei.
Deși maratonul nu este specialitatea sa, Gavril a obținut un timp excelent: 2 ore, 19 minute și 50 de secunde, un rezultat cu șapte minute mai bun decât precedentul său maraton, desfășurat la Seul. Locul 11 obținut nu l-a mulțumit neapărat ca poziție, dar timpul realizat a fost încurajator: „A fost doar al doilea maraton din cariera mea, dar mi-ar plăcea ca pe viitor să devină o specialitate”.
Despre restricții și realitatea din teren
Accesul în țară a fost mai simplu decât se aștepta: „Am primit o invitație oficială, am depus pașaportul la ambasada Coreei de Nord din București și am obținut viza foarte rapid.” Totuși, odată ajuns în Phenian, unele reguli stricte și monitorizarea permanentă au fost evidente. „Erau persoane care stăteau doar cu camera în mână și încercau să surprindă ceva. Ei erau supravegheați constant. Pe mine și pe colegul marocan ne-au lăsat mai liberi pentru că ne vedeam de treabă.”
Un alt aspect care l-a surprins a fost mâncarea: „Aducea mult cu ceea ce mâncăm și noi – ouă, piure, carne de pasăre. Primeam patru-cinci feluri la fiecare masă și puteam alege ce voiam.”
„A fost o experiență inedită, complet diferită de orice alt oraș în care am fost. Aș repeta această aventură fără ezitare, dacă aș fi anunțat din timp pentru a mă pregăti mai bine”, spune Gavril, convins că sportul poate deveni o punte între lumi aparent opuse.
