Greutatea
O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă.
Gustul
Degustarea mierii de face într-un mod similar cu al vinului. Se foloseşte o paleta de unică folosinţă, apoi se plimbă mierea în gură pentru a-i simţi toate aromele. Dacă nu ne putem da seama imediat de gust, înainte de a încerca din nou, putem mânca o bucăţică de măr sau putem bea puţinăapă, pentru a ne relaxa papilele gustative.
Dacă gustul mierii este caramelizat, poate fi vorba despre o miere încălzită pentru a fi fluidizată sau amestecată cu zahăr ars.
Cristalizarea
Este important de ştiut: mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierea bine vânturată este mai onctuoasa, are cristale mai mici.
Întoarcerea borcanului
O metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bulă urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevanturata suficient. Bulă trebuie să urce lent.
Testul şerveţelului
O altă metodă de testare a mierii poate fi şi „murdărirea" unui şervet alb de bucătărie cu o lingură de miere. Cea autentică nu pătează, pe când cele mai multe tipuri de miere artificială lasă pete gălbui.
Testul sugativei
Se poate turna o linguriţă de miere pe o hârtie de sugativă sau de filtru de cafea, iar dacă mierea se absorbe imediat, atunci ea nu este 100% naturală. Cea care este produsă doar din muncă albinelor nu va fi absorbită de sugativă.
Testul paharului cu apă
Mierea autentică nu se dizolvă imediat dacă este pusă într-un pahar cu apă. Ea se va duce prima dată la fundul paharului. Dacă mierea este falsificată, se va dizolvă imediat şi nu se va depune.
Sursa: bzi.ro