Îmbrăcămintea unui flăcău pare un pom în floare, la fiecare dintre răscrucile vieții pierde din podoabe, pentru a ajunge la bătrânețe simplu și auster ca un trunchi în perioada iernii, scrie alba24.ro.
Piesele fundamentale ale portului femeiesc sunt cămaşa lungă sau cămaşa scurtă (spătoiul, spăcelul, ia) şi poalele, ambele de culoare albă. Pe fundalul poalelor se proiectează „zadia“ sau „zăpregul“ din lână colorată, în funcţie de vărsta purtătoarei (roşu-fetițe, albastru-fete, fumuriu-neveste negru-bătrâne).
Cămaşa lungă a constituit o notă etnoculturală caracteristică nu numai Munţilor Apuseni, ci întregului port femeiesc tradiţional, apreciază etnograful Adriana Țuțuianu. Este vorba de un decor brodat, de o înaltă valoare tehnică şi artistică, constând din cusături desfăşurate pe muchiile cutelor (urzit pe creţuri), transpuse într-o serie ornamentală geometrică („iei trei fire laşi trei fire“). În secolele XVII-XIX acest decor acoperea întreg „ciupagul“ (pieptul) cămăşii, începând de sub gulerul-bentiţă brodat prin acele puncte de cusut pe dos sau prin cele urzit pe fir.
"De remarcat este exprimarea cromatică a diferenţelor de vârstă şi stare civilă: portocaliu (fetiţe) roşu deschis (fete), roşu înfocat (neveste tinere), roşu închis sau albastru (neveste), albastru închis sau negru (bătrâne)“, apreciază Adriana Țuțuianu.
VEZI GALERIA FOTO AICI.