Identificarea celor trei ”tipuri” diferite de long COVID a fost făcută de cercetătorii britanici de la King’s College din Londra. Potrivit acestora, ar exista trei „subtipuri” ale COVID-19, fiecare cu propriul set de simptome.
Cercetătorii au examinat 1.459 de pacienţi care trăiesc cu COVID-19 lung – definiţi de autorii studiului drept persoane care prezintă simptome timp de cel puţin 84 de zile după infectare – şi care au luat parte la studiul Zoe Health, relatează Agerpres.
Persoanele cu long COVID-19, adică cele care s-au confruntat cu simptome timp de 12 săptămâni sau mai mult, s-au împărțit în trei grupuri principale, în funcție de tipurile de simptome pe care le-au avut, arată cercetătorii studiului, potrivit versiunii prepublicate în MedRxiv.
Primul grup, considerat cel mai numeros, include persoanele cu simptome neurologice, inclusiv oboseală, gândire înceţoşată şi dureri de cap. Aceste simptome au fost întâlnite cel mai frecvent în rândul celor care s-au infectat la momentul la care tulpinile dominante erau alfa (apărută în Anglia) şi delta (apărută în India), adică în 2020 și 2021.
Al doilea grup include pacienţi cu simptome respiratorii, inclusiv durere în piept şi dificultăţi de respiraţie. Aceste simptome au fost mai frecvente în rândul celor infectaţi în timpul primului val de coronavirus.
Pacienţii din ultimul grup se confruntă cu o gamă variată de simptome, inclusiv palpitaţii cardiace, dureri musculare şi schimbări la nivelul pielii şi părului, potrivit King’s College.
Potrivit cercetătorilor, aceste trei subtipuri au fost evidente în toate variantele.
„Aceste date arată în mod clar că sindromul post-COVID-19 nu este o simplă afecţiune, ci pare să aibă mai multe subtipuri”, a declarat autoarea principală a studiului, dr. Claire Steves, de la King’s College din Londra.
„Înţelegerea cauzelor care stau la baza acestor subtipuri poate ajuta la găsirea strategiilor de tratament. În plus, aceste date subliniază necesitatea ca serviciile de lungă durată pentru COVID-19 să încorporeze o abordare personalizată sensibilă la problemele fiecărui individ”, a mai spus Steves.
Dr. Liane Canas, de la aceeaşi universitate londoneză, de asemenea autoare principală a cercetării, a adăugat că „aceste perspective ar putea contribui la dezvoltarea diagnosticului şi tratamentului personalizat pentru aceste persoane”.
