Yoshinori Tomoyasu și David Liz, co-autor al lucrării, au analizat ingineria genetică a aripilor gândacilor în cadrul unui studiu care a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Science.
Se pare că aripile insectelor au apărut ca urmare a topirii a două țesuturi, însă există o lipsă enervantă de dovezi fosile din perioada în care insectele au evoluat și au prins aripi, spune Tomoyasu, un biolog evolutiv de la Universitatea din Miami.
Cum au dobândit insectele capacitatea de a zbura
Insectele au căpătat abilitatea de a zbura cu mult înaintea păsărilor, a liliecilor sau a pterosaurilor. Mai exact, acestea s-au ridicat de la sol în urmă cu aproximativ 300 – 360 de milioane de ani. Astfel, cu ajutorul aripilor au reușit să cucerească noi habitate și nișe ecologice.
Potrivit lui Floyd Shockley, entomolog la Muzeul Național de Istorie Naturală Smithsonian, au existat mai mult de două ipoteze.
Una dintre acestea se numește „ipoteza tergară" și sugerează că aripile provin de pe tergum – partea superioară a peretelui corpului insectelor.
O altă ipoteză și anume „ipoteza pleurală" susține că aripile au fost create din segmente vechi de picior care au fuzionat cu corpul.
Însă, cea fezabilă este ipoteza „originii duble", care spune că aripile insectelor au început, de fapt, cu o fuziune a celor două țesuturi separate: peretele corpului dorsal a furnizat membrana, în timp ce articulația sa a apărut din segmentele picioarelor.
Pentru a testa ipoteza „originii duble", echipa de cercetători a introdus o o proteină verde fluorescentă în gândacii care au marcat expresia anumitor gene legate de aripi.
Astfel, aceștia au determinat care țesuturi au fost afectate de manipularea genetică. După manipularea genelor abdomenului, au fost încântați să vadă două țesuturi verzi: unul la ghinotina dorsală și unul în țesutul pleural.
