Ca și primul film, Eu când vreau să fluier, fluier, cel de-al doilea, BOX,este un film făcut cu gândul la publicul românesc și, la fel ca primul, e un film care va naște pasiuni, va fiiubit și urât, ridicat în slăvi și înjurat, dar în niciun caz nu va lăsa pe nimeniindiferent. Avem un public care face pasiuni aprinse, discută și dezbate cu nerăbdare; comentează și cântărește cu „inima“. BOX vine în fața acestui public cu o poveste de dragoste spusă altfel decât în filmele americane, cu teme și motive contemporane tratate cu atenție, cu secvențe sportive de angajament fizic filmate fără compromisuri, “la cald“, “pe bune“.
BOX nu e un film-dezbatere, ci un film-provocare atât emoțional, cât și intelectual.
Sub aparența unei povești de dragoste, BOX este în esență povestea unei deveniri. RAFAEL și CRISTINA sunt doi oameni care nu ar fi trebuit să se întâlnească vreodată. El: 19 ani, etnie romă, lucrează într-o spălătorie de mașini și vrea să devină un mare boxer. Ea: 34 de ani, etnie maghiară, lucrează ca actriță în teatrul din localitate, căsătorită, trece printr-o criză profesională și personală.
Două destine diferite, două lumi paralele care se confruntă cu dileme asemănătoare. În ciuda diferenței de vârstă dintre cei doi, Rafael și Cristina au în comun aceeași nevoie disperată de afirmare. De-a lungul filmului, fiecare învață în felul său lecția maturizării și a compromisului, unul cu sânge și lacrimi, celălalt cu tăceri adânci și zâmbete discrete.
BOX a primit premiul criticii - FIPRESCI - la Festivalul de la Karlovy Vary si a fost selectat in competitia oficiala a Festivalului de Film de la Toronto si a Festivalului de Film de la Thessaloniki.
