Savanții spun că senzația de dinaintea unei morți violente este similara cu aceea pe care o trăiești când te uiți la un film horror. Creierul nostru are aceeași reacție în ambele cazuri.
Atunci când o persoana este înjunghiată, inima se oprește, la fel și respirația (moarte clinica), însă nu și creierul, ci dimpotrivă, atunci este momentul când el lucrează cel mai intens, potrivit cercetărilor.
În aceasta faza, daca se intervine medical, oamenii pot fi readuși la viață, altfel nu au nicio șansă.
Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost interesați să afle cu un ceas mai devreme când vine sfârșitul.
Exista multe cărți care tratează acest subiect, de asemenea, articole publicate în reviste de știință sau de paranormal, că și marturii care circula din om în om, oralitatea jucând încă un rol important în acest domeniu.
Jurnalista americana Patricia Pearson a scris o carte întreagă despre ce se întâmplă cu muribunzii în ultimele 72 de ore de viață
Psihiatrul Raymond Moody a făcut și el o cercetare pe care a dat-o publicității. S-au făcut sondaje de opinie, statistici, rechizitorii, toate cu același scop: să se afle ce se întâmplă în orele care preced extincția omului.
Iată și câteva concluzii la care au ajuns aceste studii, cercetări, sondaje, concluzii care se potrivesc cu o serie de marturii strânse chiar pe teritoriul României:
Cu 72 de ore înainte, cei care sunt pe patul de moarte primesc semne de la cei dragi, stinși de pe lume
Preoteasa M.C., în vârstă de 92 de ani, a povestit, cu 3 zile înainte de a muri, cum părintele, soțul sau decedat, se așezase pe marginea patului și îi spusese că trebuie să pregătească rochia de culoarea viorelelor, pentru că vor pleca într-o călătorie.
C.I., ciobăniță din Carpatii Meridionali, povestește că bunicul sau i-a spus, într-o dimineața de joi, că daca sâmbăta vă mai fi acasă, atunci vă veni la ea în vizita, dar să nu se sperie, căci e posibil și că el să nu poată veni. Sâmbăta la prânz, bătrânul și-a dat duhul, cu putina vreme înainte că nepoata să intre în sat, că să-l ia la ea.
De obicei, în ultimele 72 de ore de viață muribunzii vorbesc foarte mult despre o călătorie pe care o vor face curând. Cel mai adesea, cer să le fie pregătite hainele și încălțările sau să le fie cumpărate bilete pentru drum.