Un videoclip de la American Chemical Society explorează exact ceea ce s-ar întâmpla în interiorul corpului cuiva dacă ar fi urmărit de un criminal într-un film de groază, relatează The Independent, preluat de Mediafax.ro.
Creatorii filmuleţului subliniază că experienţa celor care urmăresc un film de groază este similară cu cea de a fi efectiv acolo, cu diferenţa că, în realitate, trăirile ar fi probabil mai intense. Adrenalina şi frica se activează în acelaşi fel în ambele cazuri.
Frica
Senzaţia de frică determină oamenii să reacţioneze sau să fugă. Este un mod de alertare a minţii şi a corpului că există un pericol, dar este şi un un proces chimic care permite organismului să ia măsuri ca să se pună în siguranţă. Informaţiile senzoriale sunt trimise prin sistemul nervos central şi în talamus, care funcţionează ca o centrală. Apoi sunt transmise în alte părţi din creier. Acest tip de informaţii fac iniţial o persoană să se sperie şi apoi se treacă la faza la care aceasta este gata să reacţioneze. Urmează ulterior decizia de a se lupta sau de a fuge şi răspunsul este declanşat. Este procesul prin care strămoşii noştri au găsit o modalitate de a decide dacă să-şi asume un atacator sau să încerce să scape. Astfel, adrenalina este pompată în organism şi în fluxul de sânge se trimite glucoza. De asemenea au loc şi alte procese chimice pentru a se menţine procesul activ.
Ţipetele
Dacă n-ar putea să fugă de un criminal care îl urmăreşte cu toporul, oricine ar începe să ţipe. Videoclipul subliniază că procesul provine dintr-o altă parte a creierului care ţine de limbă şi care deserveşte o funcţie diferită. Ţipetele sunt aproape instinctuale. Şi atunci când acestea sunt auzite, se declanşează un răspuns asemănător - încurajarea altor persoane să reacţioneze şi eventual să te ajute să scapi.
Durerea
În cazul în care ţipetele nu ajută, şi criminalul se află în continuare în urmărire, victima resimte o mare durere. Când sunteţi răniţi, neuronii numiţi nociceptori trimit mesaje la creier, iar acestea sunt colectate de talamusul - care, la rândul său, încearcă să determine creierul să facă tot ce poate pentru a opri ca o altă rănire de aibă loc.
Moartea
Chiar şi după moartea clinică, o vreme creierul mai rămâne activ. Potrivit unor studii recente, creierul pare să fie cuprins de un val de activitate finală - fenomen asociat în mod normal cu starea de conştienţă. Creşterea activităţii ar putea fi responsabilă pentru experienţele din apropierea morţii. Oamenii de ştiinţă nu ştiu încă ce se întâmplă în această etapă sau ceea ce semnifică. În cele din urmă intervine moartea biologică. Şi ce se întâmplă atunci rămâne încă o necunoscută pentru cercetători...
Dincolo de moarte
Există puţine şanse de a şti ce se întâmpă după moarte, deoarece, în mod firesc, oamenii nu se mai întorc ca să povestească. Cu toate acestea, sunt şi persoane care au revenit la viaţă şi care descriu experienţele pe care le-au avut când au trecut în lumea de dincolo.
"Puritate, perfecţiune, somn neîntrerupt de vise", a povestit cineva care a revenit la viaţă.
"Stăteam în picioare în faţa unui zid uriaş de lumină. Se întindea în sus, în jos, în stânga şi în dreapta oriunde mă uitam. Era ca şi cum stai cu ochii în şase pe un bec fluorescent. Următorul lucru de care îmi amintesc este că m-am trezit la spital", a povestit o altă persoană.
