Urzicile sunt pline de vitamine printre care A, C, K, B2, dar şi minerale, fier, magneziu, calciu, siliciu şi pot fi folosite atât în scop terapeutic, cât şi la prepararea unor feluri de mâncare.
Bunicile noastre obişnuiesc să spună că urzicile schimbă sângele, iar după o iarnă în care predominante au fost mâncărurile grase, o cură de urzici urmată primăvară, dar nu numai, poate face minuni.
Infuzia de urzici poate fi preparată dintr-o lingură de frunze proaspete spălate, tocate şi amestecate cu o cană de apă clocotită.
Se lasă la infuzat timp de un sfert de ceas, după care se bea. Cantitatea indicată este de 2-3 căni pe zi, timp de o lună. Sucul de urzici poate fi preparat din frunze date prin maşina de tocat şi consumate că atare câte două linguri pe zi sau, pentru cei care nu agreează gustul, combinate cu suc de legume sau ceai de mentă. De regulă, amestecul se bea înainte de masă cam cu un sfert de ora.
Sucul de urzici întăreşte imunitatea şi combate anemia, acestea fiind, de altfel, cele mai vechi şi mai cunoscute benefici ale plantei.
Totodată, urzică scade glicemia fiind un antidot natural împotriva diabetului. Fitoterapeuţii recomandă consumul a două linguri pe zi de suc proaspăt de urzică, timp de trei luni. Infuzia de urzică este indicată şi în combaterea tensiunii arteriale şi a tahicardiilor. Se recomandă o cură de o luna cu trei căni de ceai de urzică pe zi.
Datorită vitaminei K, sucul de urzică, dar şi ceaiul au proprietatea de a regla ciclul menstrual şi combate sângerările gingivale şi nazale. Inflamatiile bucale pot fi şi ele domolite cu ajutorul ceaiului de urzică cu care se poate face spălături de trei ori pe zi.
Urzica se foloseşte şi extern, ceaiul de urzică fiind indicat pentru a scapă de mătreaţă şi a revitaliza podoabă capilară. Ceaiul se prepară dintr-o ceaşcă de urzici mărunţite, opărite timp de un sfert de ora cu un litru de apă clocotită. Se strecoară amestecul şi după ce se răceşte se clăteşte părul, după o spălare prealabilă.
