Judecătorii admit, în motivarea achitării, că existau suficiente probe pentru incriminarea șefului Senatului. De aceea Tăriceanu l ar fi trebuit citat ca suspect, nu ca martor în dosarul retrocedării Fermei Băneasa și a unei porțiuni din Pădurea Snagov.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a explicat că Parchetul cunoștea faptul că ion popescu tăriceanu putea să fie sub unei infracțiuni a unor fapte ca cele pe care le cerceta deja, motiv pentru care, în concepția ICCJ nu putea fi audiat în calitate de marotr, procedura penală nepermițând posibilitatea ca un martor să se incrimineze.
Decizia achitării nu este însă una definitivă și a fost contestată de procurorii DNA care vor condamnarea omului doi din statul român pentru mărturie mincinoasă.
