"Adrian Năstase aproape că mi-a sucit mâna la spate ca să accept postul de secretar general în PSD, pentru că în planurile lui de reformare a partidului mă vedea potrivit, eram cunoscător de limbi străine, al dracu”, cu tupeu şi a zis „ăsta tânăr e bun, că nu pot să-l încalece comuniştii bătrâni din PSD" şi într-un fel m-a forţat, m-a pus în faţa faptului împlinit cu replică „Nu poţi să refuzi propunerea unui prim-ministru care este şi preşedinte de partid. Şi aşa am ajuns în politică,” a mărturisit Cozmin Guşă.
După experienţa alături de Adrian Năstase şi PSD, a urmat episodul Traian Băsesci şi PD, încununat de succesul campaniei prezidenţiale din 2004, pe care a coordonată-o şi în care şi-a învins fostul mentor, Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat în următorii ani n-a făcut decât să-l îndepărteze, încet-încet, de scena politică autohtonă.
"Atitudinea mea de acum este şi un soi de revoltă pentru că nu am reuşit în politică. Eu am luptat mult încercând să schimb sistemele. N-am reuşit nici din exterior, nici din interior. La un moment dat, dându-mi seama cât de mult decăzuse sistemul politic, am făcut şi partid de la zero, am făcut totul, dar degeaba. Mi-am făcut socoteală, în 2008, când am ieşti din politică, după 8 ani şi după o candidatură la Primăria generală a Capitalei, că cele nici zece procente pe care le-am luat au fost insuficiente pentru eforturile pe care le-am făcut şi prin comparaţie cu proiectele contracandidaţilor (Sorin Oprescu, Vasile Blaga, Ludovic Orban şi Cristian Diaconescu). Atunci mi-am zis ca e corect, nu pot genera o masă critică ca să ajung într-o funcţie decizională importantă, mă retrag, pentru că să fiu senator sau deputat, să toc banii statului, nu-mi place, mai ales că un deputat sau un senator nu poate face mai nimic. Şi aşa am plecat din politică," a explicat Cozmin Guşă
