„Sindromul renunțării”, așa cum a fost numită afecțiunea prima dată de către medicul Bryan Lask, în 1991, boala îi face pe copii să se retragă complet în lumea lor, asemenea celor care suferă de autism, să refuze să vorbească, să meargă, să mănânce sau chiar să deschidă ochii.
Primele simptome bolii sunt asemănătoare cu cele ale unei gripe: copilul începe să aibă dureri inexplicabile, apoi avansează încet, iar cei mici suferă de depresie, nu vor să se mai dea jos din pat, să mănânce, să bea apă, devin agresivi când sunt supuși tratamentelor și refuză orice formă de ajutor.
Mai îngrijorător este faptul că această afecțiune le pune viața în pericol celor mici, întrucât cauzele ei sunt încă necunoscute și nu există un tratament concret care să fi dat rezultate.