Valoarea reală la care se închie tranzacţiile imobiliare în ţară a rămas, ani de zile, o nebuloasă, deşi informaţiile sunt, teoretic, disponibile în multe locuri şi ar putea fi comunicate de instituţii ale statului.
Când se încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil, preţul tranzacţiei este aflat atât de notar (care îndeplineşte un serviciu public), cât şi de autorităţile locale şi de Fisc. Realizarea unui index al preţurilor reale de piaţă, bazat pe astfel de informaţii, nu s-a făcut însă până acum, deoarece deţinătorii datelor respective nu s-au putut pune de acord.
În lipsa unor statistici reale şi bazându-se mai mult pe preţurile din anunţuri cerute de vânzători, evaluarea imobilelor a rămas marcată de deficienţe care au produs distorsiuni în piaţă. Pentru sistemul bancar, problema a devenit acută în ultimii ani: criza a coborât preţurile imobilelor, devalorizând, în consecinţă, valoarea garanţiilor acceptate pentru creditele acordate.
La început, bancherii nu s-au grăbit cu reevaluarea drastică a garanţiilor, aşteptând o revenire a pieţei, care nu s-a mai produs niciodată, şi încercând să evite constituirea de provizioane suplimentare. Explozia creditelor neperformante a scos însă la suprafaţă dimensiunea problemei ascunse, în condiţiile în care la executările silite nu s-au reuşit decât recuperări precare.
„Pe ipotecar, recuperarea e cam 35%-36%. Problema e că există diferenţe foarte mari între valoarea colateralului şi ceea ce recuperează băncile. Rapoartele de evaluare sunt departe de valoarea de piaţă", a declarat directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, Nicolae Cinteză.
Potrivit afirmaţiilor sale, în urma unor verificări făcute în toamna anului trecut la bănci, auditorii au găsit chiar evaluări „care depăşeau orice limită a bunului-simţ". Au urmat plângeri penale împotriva câtorva evaluatori, iar BNR a cerut radierea lor din registrul Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR).
Mai multe aici.
