Faptul că 3,20 dolari este suma disponibilă pentru traiul zilnic reflectă nivelul sărăciei în ţările cu venituri scăzute şi medii, iar suma de 5,50 USD/zi reflectă nivelul din ţările cu venituri superioare şi medii, se arată în Raportul Bianual al Băncii Mondiale privind Sărăcia şi Prosperitatea Comună intitulat „Asamblarea pieselor din puzzle-ul al sărăciei“ (“Piecing Together the Poverty Puzzle”). Deşi rata sărăciei extreme a scăzut în mod substanţial, de la 36% în 1990, cercetarea detaliată din raport cu privire la natura sărăciei demonstrează magnitudinea provocărilor apărute în cadrul încercărilor de eradicare a sărăciei. Peste 1.9 miliarde de persoane, sau 26,2% din populaţia lumii, trăiau cu mai puţin de 3,20 USD în 2015. Aproape 46% din populaţia lumii trăia atunci cu mai puţin de 5,50 USD/zi. Raportul merge dincolo de măsurile monetare dedicate eradicării sărăciei, pentru a putea înţelege modul în care accesul la aprovizionarea cu apă, la salubritate, la învăţământ sau la electricitate influenţează bunăstarea unei familii. Şi de vreme ce povara sărăciei cadea adesea cel mai greu pe femei şi pe copii, raportul analizează cum sărăcia poate varia în funcţie de gospodărie. Raportul constată că veniturile celor mai săraci au crescut în 70 din cele 91 de economii monitorizate. În peste jumătate dintre economii, veniturile lor au crescut mai rapid decât media, cu alte cuvinte redistribuția veniturilor a crescut. Cu toate acestea, progresul pe calea obţinerii dezideratului de prosperitate comună a încetinit în anumite regiuni ale lumii. Raportul mai avertizează şi asupra faptului că datele necesare pentru a evalua prosperitatea comună sunt cele mai slabe calitativ, chiar în ţările care au nevoie de aceste date pentru a-şi îmbunătăţi situaţia. Numai una din patru ţări din economiile slab dezvoltate şi patru din cele 35 ţări care sunt recunoscute ca fiind fragile şi afectate de conflicte deţin date privitoare la evoluţia în timp a prosperităţii comune.