La sfârşitul secolului al XIX-lea, Bogdan Petriceicu Haşdeu descoperea, într-o lucrare a a unui istoric britanic, rugăciunea Tatăl nostru, în dialectul celtic din Provincia Wales, din Anglia.
Iată textul acelei rugăciuni:
„Poerinthele nostru cela ce esti en cheri / Svintzas case numele Teu / Vie emperetzia Ta / Facoesa voe Ta en tzer ase si pre poement / Poene noastre tzafoetzioace doe noaoe astezi / Si lase noaoe datorii le noastre, cum si noi se loesoem datornicilor nostri. / Si nu dutze pre noi la ispitire / Tze ne mentueste pre noi de vilclianul. Amin”.
Un contemporan al lui Haşdeu, istoricul maghiar Samuil Kölescri, citind şi el lucrarea istoricului englez, a fost şocat de asemănarea dialectului celtic cu limba română.
El i-a trimis o epistolă medicului englez Woodward, comunicându-i, emoţionat, marea lui descoperire: „Românii de la Dunăre şi Celţii din Wales vorbesc una şi aceeaşi limbă”, potrivit certitudinea.ro. Numele istoricului britanic descoperit de B.P. Haşdeu şi Samuil Kölescri este John Chamberlayne (1666-1723), scriitor, traducător şi membru al Societăţii Regale. Lucrarea sa, în care a fost descoperită rugăciunea „Tatăl nostru” în limba celtă, se numeşte „Oratio Dominica In Diversas Omnium Fere Gentium Linguas Versa Et Propriis Cujusque Linguae Characteribus Expressa” şi a fost publicată la Amsterdam, în 1715.
Scriitorul şi jurnalistul Dan Alexe a explicat în detaliu, pe blogul său, de ce nu poate fi vorba despre o asemănare.
Despre ce e vorba? Un amator român descoperă o eroare amuzantă într-o culegere din 1715 a rugăciunii Tatăl Nostru în mai multe limbi, carte remarcată şi de Haşdeu. Eroarea constă în aceea că editorii au confundat termenul Wallica (Welsh, limba celtă din Ţara Galilor, în insula Britaniei) cu Wallachica (valaha, româna veche)”, a scris Dan Alexe pe blogul său.
Mai mult pe Adevărul.ro
