Cu o creștere record a mercurului din termometre în fiecare dintre lunile din ianuarie și până în august, temperatura de la suprafața uscatului și a oceanelor a fost cu 0,94 grade Celsius superioară mediei secolului al XX-lea (care a fost de 13,9 °C), depășind precedentul record din 2015, când temperatura a fost superioară cu 0,04 °C celei din secolul trecut, a precizat NOOA.
Septembrie 2016 a marcat sfârșitul recordurilor lunare consecutive de căldură înregistrate timp de 16 luni, fapt care a fost provocat parțial de repetarea curentului ecuatorial cald din Pacific, El Nino. Acesta a început să se disipeze începând din primăvară.
Într-o analiză separată a datelor privind temperaturile mondiale, NASA a determinat și ea că 2016 a fost anul cel mai cald de pe glob în 136 de ani.
De la începutul secolului al XXI-lea, planeta a înregistrat cinci ani record de căldură, în 2005, 2010, 2014, 2015 și 2016.
"Chiar dacă nu ținem cont de încălzirea provocată de influența El Nino, 2016 rămâne anul cel mai cald din istoria modernă", a declarat profesorul Piers Forster, director al Centrului internațional Priestley pentru climat din cadrul universității din Leeds, Marea Britanie.
Potrivit acestuia, "2017 va fi probabil mai puțin cald, dar mă aștept la noi recorduri de temperatură pe planetă în următorii câțiva ani".
În luna decembrie 2016, temperatura la suprafața uscatului și a oceanelor s-a situat cu 0,79 °C peste media din secolul al XX-lea. Luna trecută a fost astfel cea de a treia lună de decembrie cea mai caldă din anale după 2014 și 2015.
Pentru întregul an 2016 temperatura la suprafața uscatului a fost cu 1,43 °C superioară mediei din secolul al XX-lea, fiind cea mai ridicată din 1880 și depășind precedentul record din 2015, de 0,10 °C, a precizat NOOA.
Mercurul din termometre a atins niveluri fără precedent în estul Rusiei, în extremitatea vestică a Canadei, o parte din estul Statelor Unite, majoritatea Americii centrale, nordul Americii de Sud, precum și în Africa de vest, părți din Asia de sud și regiuni din Australia, în special de-a lungul coastei nordice și estice. Statul american Alaska, de exemplu, a înregistrat în 2016 cea mare temperatură medie din 1925, când a început centralizarea datelor legate de temperaturi.
Temperatura de la suprafața oceanelor s-a situat în 2016 cu 0,75 °C peste media secolului al XX-lea, fiind cea mai ridicată din perioada 1880-2016. Aceasta nu a depășit totuși precedentul record stabilit în 2015 decât cu 0,01 °C.
Temperaturile mărilor și oceanelor au fost ridicate în special în 2016 în nordul Pacificului în apropiere de Alaska, în Marea Bering, în părți din regiunea central-vestică a Atlanticului și estul Oceanului Indian.
Recorduri de frig au fost înregistrate în apele situate la est de Strâmtoarea Drake, în apropiere de Peninsula Antarctică, unde temperaturile sunt mult mai scăzute decât media de la sfârșitul anului 2013.
Topirea banchizei arctice a continuat în 2016: suprafața medie a ghețarilor care plutesc pe ocean a fost de circa 10,1 milioane de kilometri pătrați, cea mai mică suprafață măsurată de la începutul monitorizării prin satelit în 1979, potrivit Centrului național al zăpezii și gheții din SUA.
Arctica a avut în 2016 cele mai calde 12 luni de la începutul centralizării datelor privind temperaturile în această regiune în 1900, ceea ce a dus nu numai la o topire fără precedent a banchizei dar și la formarea cu întârziere a gheții în toamna anului trecut.
În Antarctica, suprafața medie anuală a ghețurilor de pe ocean a fost a doua cea mai mică din anale, cu 11,1 milioane kmp, reducându-se la niveluri fără precedent în noiembrie și decembrie.
