Angela Merkel ”l-a sunat săptămâna trecută cu privire la acest subiect pe secretarul general al ONU, i-a mulţumit şi i-a transmis că nu-i acceptă oferta”, declară biroul fostului cancelar german, care confirmă, practic, informaţiile apărute în media, potrivit AFP.
Deși nu se știe sigur despre ce post era vorba, potrivit unor surse de la ONU, propunerea ar fi vizat şefia unui Consiliu alcătuit din personalităţi însărcinate să examineze ”agenda comună” a Organizației, propusă la sfârşitul lui 2021 de către Antonio Guterres, ”menită să consolideze şi accelereze acorduri multilaterale”.
Reamintim că socialistul Olaf Scholz a fost votat, pe 8 decembrie, ca noul cancelar german de către parlamentari, marcând sfârșitul celor 16 ani de putere ai Angelei Merkel. Membru al partidului socialist SPD, Scholz conduce o coaliție de trei partide cu Verzii și partidul pro-business FDP.
Acordul lor de coaliție s-a remarcat față de planurile anterioare datorită intenției de a intensifica investițiile în întreaga țară. Cu toate acestea, este de așteptat ca pandemia să fie prima lor prioritate, pe măsură ce noul guvern preia conducerea, în timp ce Germania se confruntă cu infecțiile cu Covid-19 ridicate și cu un program de vaccinare oarecum blocat.
Merkel, aleasă pentru prima dată cancelar în 2005, a fost ovaționată în picioare, în Parlamentul Germaniei, ultimul ei moment în Bundestag ca lider.
„Ea a prezidat o perioadă lungă de pace și prosperitate, conducând Germania cu calm și încredere într-o perioadă cu multe momente de tulburări și crize”, a declarat la acea vreme Holger Schmieding, economist șef la Berenberg.
Pe plan intern, mandatul lui Merkel va fi amintit pentru o creștere a nivelului de trai, rate mai mari de ocupare a forței de muncă și o poziție fiscală conservatoare care a permis constituirea unor rezerve guvernamentale.
Pe plan internațional, Merkel va fi întotdeauna cunoscută pentru politica ei de deschisă la începutul crizei migrației din Europa în 2015. Această mișcare a modelat nu numai discuțiile europene mai ample cu privire la modul de a face față crizei, dar a influențat și retorica anti-imigrație în diverse națiunile.
În plus, conducerea ei a fost marcată și de criza financiară din 2008 și de criza datoriilor suverane din 2011. În timp ce criticii susțin că Merkel a fost prea dură în a promova politicile de austeritate în zona euro, susținătorii spun că acesta ar fi fost singurul mod în care ar fi putut salva euro și ar fi primit sprijin din partea Parlamentului și a electoratului german.
