Iată un fragment din textul lui Pleşu:
"Dna Rotar îşi retrage textul de pe blog şi îşi lămureşte cititorii că m-a invocat „cu tot respectul cuvenit”, că n-a vrut să mă calomnieze, dar că nu e vinovată, de vreme ce a fost minţită. N-avea cum să mă contacteze pentru a verifica informaţia. Nu pare să realizeze că „a fi minţit” de alţii nu e o vină, dar că a răspîndi o minciună este! Se publică, în cîteva ziare, ştirea că povestea cu furia mea demolatoare nu are nici un temei. „Admiratorii” mei de pe bloguri sunt dezamăgiţi pînă la isterie.
Las`că ştim noi! Adevărul rămîne acelaşi: Pleşu e băsist, anti (şi ne)-român, jigodie, sluga tuturor regimurilor, plagiator, turnător, gras, urît ş.a.m.d. Există şi postaci mai de soi: justiţiarii de stînga. Două vîrfuri de lance ale lor îşi retrag comentariile acide de primă instanţă. Unul dintre ei – supărat, în principiu, pe chiaburii Pleşu şi Liiceanu - îşi pune, uşor ironic, „cenuşă-n cap”. Dar numai într-un mail privat. În mesajul public, adaugă că rămîne, totuşi, valabilă problema salariilor mici ale librarilor.
Şi îmi recomandă să-l sun – de data asta cu adevărat – pe Liiceanu ca să-i cer să nu o concedieze pe domnişoara de la Sibiu.
Apar şi scenarii colaterale: probabil că cineva (oficine, autorităţi oculte, Kovesi sau Băsescu însuşi?) a pus enorme presiuni asupra librăreselor şi asupra dnei Rotar, ca să-şi retragă alegaţiile. Asta e! „Elitiştii” sunt bine organizaţi! Plini de averi, sinecuri şi privilegii. Să ne mai slăbească aceşti Liicheanu, Preşu şi Putzapievici. Nişte limbrici. Neica nimeni! În fond, cine sunt mediocrităţile astea?! O să le scoatem noi cafeaua cu lapte din burtă! Cam asta e. Deocamdată. Cine m-a pus să-mi sacrific o zi de vacanţă doar ca să cumpăr cîteva cărţi de la Librăria Humanitas din Sibiu?!"
