Vă prezentăm mai jos dezvăluirile făcute de Sorina Matei:
Cel puţin cinci adrese transmise de Liviu Nicolae Dragnea organizaţiilor judeţene ale PSD, preşedinţilor şi directorilor de campanie, înainte de referendumul de suspendare din 29 Iulie 2012 au lipsit atât din rechizitoriul trimis în instanţă cât şi din dosarul referendumului. Este vorba despre adresele nr. 690/ SG/16.07.2012, 692/SG/17.07.2012, 694/SG/18.07.2012, 698/SG/ 23.07.2012 şi 716/ SG/ 27.07.2012, emise în perioada 16-27 Iulie 2012 de la cabinetul secretarului general al PSD, ştampilate şi semnate „cu prietenie, Liviu Dragnea, secretar general”.
În instrumentarea dosarului referendumului, ca „probe cu caracter de certitudine” pe învinuitul Liviu Nicolae Dragnea, procurorii DNA au folosit doar trei adrese: 683/SG/12.07.2012, 687/SG/13.07.2012 şi 688/SG/14.07.2012, emise perioada 12-14 Iulie 2012, la începutul lunii, procurorii care au instrumentat speţa nesolicitând PSD toate adresele emise în perioada lunii Iulie a anului 2012 pentru a creiona întreaga complexitate a speţei.
În rechizitoriul trimis în instanţă, procurorii au susţinut că semnătura lui Liviu Dragnea pe toate cele trei adrese incluse în dosar este “indescifrabilă”, în condiţiile în care aceasta coincide cu semnătura olografă a lui Liviu Nicolae Dragnea din declaraţiile publice de avere şi din interpelări depuse şi semnate la Parlament.
Instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a făcut judecata pe fond a dosarului vorbeşte şi ea despre alte greşeli în instrumentare: “Reţinerea unei situaţii de fapt contrară probelor administrate, în cursul urmăririi penale, obligă procurorul la o prezentare a argumentelor care au condus la înlăturarea lor, or, în această cauză acestea lipsesc total. Dacă Parchetul avea cea mai mică îndoială cu privire la realitatea afirmaţiilor martorilor sau a concluziilor raportului de constatare întocmit de propriul specialist, este de neînţeles de ce nu a audiat nici măcar o singură persoană dintre semnatarii acestor mesaje ( pentru a verifica dacă şi cum a fost posibilă cunoaşterea modului în care s-a votat), de ce nu a investigat în niciun fel această faptă care reprezintă cea mai gravă dintre acuzaţiile aduse inculpatului Liviu Nicolae Dragnea”.
Probele cu „caracter de certitudine”: adresele. Procurorii au inclus doar trei adrese din totalul de 34 emise în acea perioadă
În rechizitoriu şi în dosarul referendumului, procurorii DNA au folosit ca probe directe, „cu caracter de certitudine” în instrumentare şi ca elemente de probatoriu doar trei adrese emise în perioada 12-14 Iulie 2014 şi nu şi pe cele emise până pe 29 Iulie 2012.
Astfel, în actul trimis în instanţă (foto mai jos), procurorii au susţinut că Liviu Nicolae Dragnea “a emis două adrese destinate organizaţiilor judeţene ale PSD, respectiv preşedinţilor şi directorilor de campanie ale acestora, precum şi primarilor PSD din ţară, prin care, pentru creşterea participării la vot a alegătorilor, li se ordonă să ia măsuri incriminate în Legea nr.3/2000 (promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze) şi, totodată, să propună prefecţilor înfiinţarea de secţii de votare în staţiunile turistice, care nu sunt ele însele unităţi administrativ- teritoriale”.
Ca atare, “în concret”, spun procurorii, “ca un prim pas, învinuitul Liviu Nicolae Dragnea, în calitate de secretar general al PSD, a emis adresele nr. 683/SG/12.07.2012 şi 687/13.07.2012”, motiv pentru care în document au prezentat şi conţinutul celor două adrese care “intră în conţinutul elementului material al laturii obiective prevăzută de art. 13 din Legea nr.78/2000”.rechizitoriu 8 adrese analiza probelor
“Cele două adrese reprezintă în mod vădit acte de folosire a autorităţii învinuitului în scopul de a determina persoanele implicate în mecanismul pe care îl coordona ( coordonatori judeţeni de campanie, primari PSD, consilieri judeţeni, consilieri locali PSD, militanţi PSD) să folosească mijloace interzise de lege pentru a aduce alegătorii la vot, în vedera obţinerii în mod necuvenit a folosului urmărit (…). Folosirea unor sintagme precum “folosirea mijloacelor legale” nu este de natură să înlăture caracterul ilicit al demersului, în condiţiile în care Legea nr. 3/ 2000 interzice în mod expres promisiunea oricăror foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze, astfel încât tipurile de activităţi la care face referire învinuitul sunt întotdeauna nelegale”, mai susţin procurorii în rechizitoriul dosarului referendumului, făcând referire la aceleaşi două adrese.
“Ulterior, conştientizând că acest demers, care ajunsese la cunoştinţa opiniei publice, era de natură să atragă eventuale consecinţe penale, învinuitul a emis adresa nr.688/SG/14.07.2012 cu următorul conţinut”, se scrie în rechizitoriul procurorilor (foto mai jos), care prezintă şi cea de-a treia adresă- nr.688, aceasta fiind şi singura referire la adresa nr.688/SG/14.07.2012. Despre emiterea acestei adrese din urmă, procurorii au mai susţinut că “nu este însă de natură a înlătura caracterul penal al faptelor, având în vedere că activitatea de folosire a influenţei se consumase iar urmarea prevăzută în conţinutul infracţiunii se produsese”.
“Trebuie remarcat şi că noua comunicare se referă exclusiv la organizarea tombolelor, nu şi la celelalte tipuri de foloase care urmau să fie oferite pentru a determina participarea alegătorilor la vot”, mai menţionează procurorii.
Pe lângă cele trei adrese folosite în dosar ca probe forte directe, o altă categorie de probe în economia probatoriului din dosar a reprezentat-o “schimburile de mesaje tip SMS, în timp real şi între mii de utilizatori, prin apelarea numărului telefonic dedicate 1855 ori prin recepţionarea de mesaje de la acest număr”, “o aplicaţie internet ce dădea posibilitatea unui număr restrâns de persoane ( aşa numiţii “coordonatori judeţeni” sau “coordonatori”) să obţină în timp real informaţii despre numărul de votanţi şi modul cum s-a votat în toate secţiile de votare” şi şase discuţii telefonice purtate în ziua referendumului incluse şi ele în rechizitoriu.
Numai că un exerciţiu de aritmetică elementară arată că în perioada 12-27 Iulie 2012, de la cabinetul secretarului general al PSD s-au emis nu mai puţin de 34 de adrese, cea din 12 Iulie 2012 purtând numărul 683 iar cea din 27 Iulie 2012 ajungând să aibă numărul 716, în totalul de 34 fiind incluse, evident, şi adresele emise în zilele respective.
Ce a lipsit din dosar: cel puţin 5 adrese. 4 erau esenţiale
Cel puţin 5 adrese, dintre care 4 esenţiale, ştampilate şi semnate, emise de la cabinetul secretarului general al PSD, Liviu Dragnea, şi destinate organizaţiilor judeţene ale PSD, respectiv preşedinţilor şi directorilor de campanie, în perioada 16-27 Iulie 2012, au lipsit din instrumentarea dosarului şi a rechizitoriului procurorilor.
