Dintre cele peste 60 de specii de amarant existente in lume, la noi cresc cateva, in flora spontana, iar una dintre ele este stirul. Este o planta salbatica, cu flori verzi-galbene marunte si reunite ca intr-un spic, care este folosita mai mult ca nutret pentru porci.
Stramosii nostri foloseau stirul in alimentatie dar si pentru tratarea unor afectiuni.
In prezent, aceasta planta este folosita mai rar in mancaruri, batranii din anumite zone ale tarii fiind cei care inca mai pastreaza retete ale unor ciorbe taranesti sau mancaruri prajite pe baza de stir.
De la stir se consuma partea verde, tanara, si foarte tanara, dar si semintele. Din frunzele tinere pot fi preparate salate, tocanite si ciorbe.
Bunicile noastre mai folosesc stirul ca medicament traditional, tonic, astringent, in scop nutritiv, in combaterea diareei, sau a scaunelor cu sange. Infuzia de stir se foloseste prin gargara si amelioreaza dureri de gat sau afta bucala, precum si pentru spalarea eczemelor de tot soiul, dar in special a celor provocate de alergii.
Numeroase vitaminele, precum A, K, B1, B3, B5, B6, B17, C, E se regasesc in aceasta planta-minune. De asemenea, stirul mai contine riboflavina, acid folic si folat, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Potrivit specialistilor, stirul va fi una dintre sursele de hrana ale viitorului, chiar daca inca este considerat ca fiind hrana porcilor si a saracilor. Productia poate atinge 10 tone de planta verde comestibila la un hectar, la fiecare recoltare dupa o perioada de 30-40 de zile. Deja, peste 50 de tari tropicale cultiva amarantul ca resursa alimentara, in cantitati foarte mari.