În urmă cu peste 100 de ani, un bucătar priceput, pe numele său Iordache Ionescu, le
pregătea clienţilor mai multe preparate la grătar. Cârciumarul binecunoscutului han La
Iordachi era renumit pentru reţeta excepţională de cârnaţi pe care o deţinea, însă într-o
seară a rămas fără maţe. Clienţii săi doreau în continuare cârnţi şi, neavând de ales, a
"inventat" micii.
Acesta a luat o bucată din carnea pentru cârnaţi şi a pus-o pe grătar, direct. Primul client
care a gustat noul proparat a rămas impresionat de gustul său, conform istoricului Dan
Falcan, citat de Adevarul.ro.
După aceea, pe majoritatea grătarelor din cârciumile şi localurile Capitalei se regăseau
mici, iar oamenii păreau fascinaţi de gustul noului produs. Oamenii erau fascinaţi de
gustul noului produs.
Înainte de al Doilea Război Mondial, la aproape orice colţ de stradă există o bodegă în care
se serveau mici.
Rețeta originală din anul 1902 presupunea ca micii trebuie să conţină trei grame de
bicarbonat de sodiu la un kilogram de carne.
Problema bicarbonatul de sodiu
Însă, bicarbonatul de sodiu, cunoscut și ca E500, nu este autorizat de Comisia Europeană
pentru a fi utilizat în preparatele de carne.
Asociaţia Română a Cărnii a transmis, în anul 2013, o solicitare Comisiei Europene
pentru ca rețeta mititeilor să fie inclusă pe lista rețetelor tradiționale, alături de burger și de
cârnatul spaniol chorizo, în categoria produselor care nu se supun regulilor alimentare
generale.
Exista riscul ca Uniunea Europeană să ne lase fără mici, Comisia Europeană neacceptând
ca în reţeta tradiţională de mici să existe bicarbonat.
Însă, în luna februarie a anului trecut, micii româneşti au învins la Bruxelles. Comisia
Europeană a permis prepararea micilor după reţeta tradiţională.
Micii nu sunt o specialitate exclusiv românească, regăsindu-se și în meniul grecilor,
sârbilor, croaților, turcilor și al bulgarilor.
Reteţa originală a micilor
Înainte, nu se făceau mici din carne de porc sau vită, cum se fac acum. Era folosit doar
mânzatul, iar prepararea lor dura câteva zile. Apoi se prăjeau. Compoziţia consta în muşchi
de mânzat, gât de mânzat şi pulpă de oaie . Acestea se mărunţeau, apoi se adăugau
condimentele – sare, piper şi cimbru, plus zeamă de oase pentru omogenizare, dar şi
bicarbonat de sodiu şi sifon.
Compoziţia se amesteca şi se pune la rece. După aceea, timp de 3-4 zile se pune sifon şi
zeamă de oase şi se amestecă, se pune şi ulei, iar compozaţia se acoperă cât timp stau la
frigider. Abia după cele 3-4 zile se prăjesc pe grătar.
