Minoritatea prezidenţială se bate pe litera legii (şi-atît!): scrie în Constituţie că preşedintele desemnează premierul ? Scrie ! Să lăsăm votul din Parlament să decidă dacă propunerea şefului statului e mai bună sau mai proastă ca a partidelor. “Dar de ce să mai pierdem zece zile (constituţionale) şi să adîncim criza, dacă noi vă spunem de pe-acum că nu acceptăm decît varianta noastră ?” se lamentează majoritatea. “Pentru că între timp poate vi se schimbă gusturile. Sau numărul de parlamentari”! susură ultra-minoritatea.
Constituţia a devenit cartea cea mai răsfoită în direct la televizor (şi poate singura). Referirile la articole şi paragrafe, la manualele de interpretat şi descîlcit litera şi spiritul legii supreme, aluziile la Curtea Constituţională sau la precedente juridice au darul să obosească îngrozitor. Cunosc jurnalişti cu experienţă care dau ochii peste cap cînd politicienii vin cu broşurica tricoloră sub braţ, darămite alegătorii după o zi de lucru. Constituţia României e ca o reţetă de la doctor: ai mare nevoie de ea, dar nimeni nu înţelege scrisul.