Prima oprire o facem la moş Pavel Stăruială, singurul dogar din
Vrancea. Îl găsim în micuţul lui atelier. În timp ce meştereşte la o
cofiţă de lemn, ne destăinuie tainele meseriei.
''Trebuie trase în masă ca să fie drepte, că trebuie să
ţină apă, vin, bere, trebuie să ia babele aghiasmă în ea, chiar şi popa
are una se duce cu ajunul cu ea'', spune moş Pavel.
Moş Pavel nu duce lipsă de oaspeţi. Aproape în fiecare zi îi trec
pragul turiştii dornici să cumpere câte ceva din expoziţia lui.
Îl lăsăm pe moş Pavel să îşi vadă de treburile lui şi pornim din nou la
drum. De la oamenii din sat am aflat că undeva în inima muntelui ar
exista un loc ce ar ascunde comori.
Obosiţi de drum, în cele din urmă ne lăsăm păgubaşi. Cu siguranţă nu
suntem singurii căutători de comori care facem cale întoarsă cu mâna
goală. Un altfel de comoară găsim însă în casa lui Şerban Terţiu, un
meşter faimos care confecţionează măşti din piele de capră.
Localnicii poartă maştile în timp ce joacă chipăruşul, un dans vechi de sute de ani.
Către seară ne oprim la tanti Gaftoana care de cum ne vede ne întinde masa. După o masă copioasă, un somn bun în patul pregătit de tanti
Gaftoana pare a fi cea mai bună alegere după o zi atât de plăcută.