Taurul de bronz
Taurul de bronz a fost inventat de Perillos din Atena în secolul VI î.Hr., care i l-a dăruit lui Phalaris, tiranul din Agrigentum. Este un taur din bonz, de dimensiuni mari, gol pe dinăuntru şi care avea pe lateral o uşă, prin care încăpea un om. După ce condamnatul era băgat înăuntrul taurului, dedesubt era aprins focul. Perillos a montat în capul taurului o serie de tuburi care să amplifice strigătele victimei, asemenea mugetului unui taur.
Spânzurare şi ciopârţire
Era cea mai comună modalitate de a pedepsi trădarea în Anglia, trădarea fiind considerată cel mai grav delict pe care-l putea comite cineva. Metoda era aplicată doar bărbaţilor, femeile găsite vinovate de trădare fiind arse pe rug. Această modalitate de execuţie a fost scoasă în afara legii abia în 1814.
Condamnatul era legat de o ramă de lemn şi tras de un cal până la locul execuţiei. Era apoi spânzurat până era aproape mort. După aceea, victima era îndepărtată din ştreang şi întinsă pe o masă. Acolo i se tăiau organele genitale şi i se scoteau măruntaiele, care erau arse în faţa ochilor condamnatului. Urma decapitarea şi apoi tăierea în patru bucăţi a corpului.
Bucăţile din corpul condamnatului erau apoi expuse ca formă de avertisment pentru cei care erau tentaţi să comită delictul trădării.
Arderea pe rug
Era făcută în două moduri. Victima era aşezată în centrul unui perete de beţe şi paie şi legată de un par, apoi spaţiul dintre victimă şi perete era umplut cu lemne acoperind-o complet. O altă metodă era alcătuirea unui morman de beţe şi paie, care să ajungă la nivelul gleznelor victimei.
Dacă era practicată de un călău priceput, victima ardea secvenţial: glezne, coapse şi mâini, torace şi antebraţe, piept, partea superioară a toracelui, faţă. Abia acum victima deceda.
Ling Chi
Ling Chi, execuţia prin tăierea în bucăţi mici, a fost practicată în China până în 1905. Condamnatului i se tăiau bucăţele din braţe, picioare şi piept. La un moment dat erau înjunghiaţi în inimă sau decapitaţi.
Potrivit unor relatări, aceste execuţii puteau dura şi zile întregi.
Tragerea pe roată
Victima era, pentru început, fixată de sol cu membrele larg desfacute şi bine întinse. Apoi, sub fiecare încheietură erau trecute bucăţi de lemn. Călăul zdrobea încheieturile victimei presându-le cu o imensă roată de lemn, întărită cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mâinilor şi picioarelor celui condamnat. Odată membrele zdrobite, victima era legată de roată şi lăsată să moară din cauza durerilor sau a dezhidratării. Cei care supravieţuiau supliciului puteau rezista zile întregi legaţi de roată, timp în care insectele şi păsările se hrăneau în voie din trupul acestora.
Jupuirea
Jupuirea era metoda de execuţie în care pielea condamnatului era îndepărtată folosind un cuţit foarte ascuţit. De obicei se încerca să se păstreze pielea intactă. Este o metodă foarte veche de execuţie.
Potrivit relatărilor asirienii au jupuit pielea unui lider rival şi au agăţat-o apoi de zidurile cetăţii acestuia. Aztecii jupuiau victimele sacrificiului uman de obicei după ce acestea erau moarte. Deşi această metodă de execuţie este ilegală există relatări potrivit cărora, în 2000, soldaţii din Myanmar ar fi jupuit toţi bărbaţii dintr-un sat Karenni.
Tăierea cu fierstrăul
În Evul Mediu una dintre metodele de execuţie era tăierea condamnaţilor de vii cu fierăstrăul. Mai mult, victimele erau legate cu capul în jos, ideea fiind ca acestea să supravieţuiască şi să fie conştiente cât mai mult timp, fapt ce era posibil datorită sângelui care continua să oxigeneze creierul acuzaţilor. Un condamnat supus unei astfel de execuţii putea rezista până în momentul în care fierăstrăul îi atingea toracele.
Citeşte şi
TRADIŢII BIZARE. Episodul I: Şase obiceiuri ciudate de nuntă din lume
TRADIŢII BIZARE. Episodul II: Obiceiuri ciudate la masă
TRADIŢII BIZARE. Episodul III: Obiceiuri barbare în lume
TRADIŢII BIZARE. Episodul IV: De la exorcism la botezul morţilor
