Ah, Moldovo! Aşa începe monologul istoric al lui Ştefan cel Mare din "Apus de Soare". Când voievodul a spus: "Căci Moldova nu este a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor, urmaşilor voştri, în veacul vecilor!", nu cred că s-a gândit vreo clipă la actualii comunişti. Dacă s-ar scula Bătrânul, ar şti ce să facă cu paloşul, dar, din pacate, asta nu se poate.
La alegerile din Moldova rezultatul a fost pe cât de aşteptat, pe atât de trist. Ţara de dincolo de snegura şi-a intors încet, dar ferm, spatele către Europa. Este adevărat, mersul înapoi este, de altfel, pur românesc. Numai ca pasul moldovenilor este mai apasat si mai incapatanat.
Vladimir Voronin si Partidul Comunist castiga alegerile, facand uz de toate metodele specifice diversiunii de tip stalinist, aruncand un arc peste timp, spre disperarea si revolta unei mari mase a populatiei. In timpul de sub arc, saracia, mizeria si coruptia i-au adus pe moldoveni la disperare. Au iesit pe strazi, au dat foc si au distrus niste simboluri despre care ei cred ca nu-i mai reprezinta: cladirea Parlamentului si cea a Presedintiei.
