Bomba de peste 13 tone numită Massive Ordnance Penetrator sau MOP, care este încă în teste, este destinată să distrugă buncăre aflate la mare adâncime şi care nu pot fi distruse cu bombele folosite în prezent.
În cazul în care Congresul va aproba suficiente fonduri pentru acest program, bombardierul B-2 produs de Northrop Grumman Corp, nedectabil de radare, "va fi capabil să transporte aceste bombe în jurul lunii iulie 2010", a declarat Andy Bourland, un purtător de cuvânt al Aviaţiei americane. "Aviaţia şi Departamentul Apărării analizează posibilitatea de a accelera programul", a spus el. "Au existat discuţii cu patru comisii din Congres care supervizează programul, dar nu s-a luat o decizie finală".
Bomba de mare precizie construită de Boeing Co. ar putea deveni cea mai mare bombă convenţională folosită vreodată de Statele Unite. Conţinând aproape 2,5 tone de explozibil, aceasta ar avea o putere de zece ori mai mare decât predecesoarea sa, BLU-109, potrivit Defense Threat Reduction Agency din cadrul Pentagonului, care a finanţat şi gestionat programul.
MOP ar avea o masă cu o treime mai mare decât GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast (9,5 tone), considerată "mama tuturor bombelor", care a fost testată de două ori în Florida în 2003. MOP are o lungime de şase metri şi este construită pentru a fi lansată de un B-52 sau de un B-2. Poate pătrunde până la o adâncime de 61 de metri sub pământ înainte de a exploda, potrivit Aviaţiei americane.
Instalaţiile nucleare pe care Occidentul suspectează că le-ar avea Iranul şi Coreea de Nord sunt subterane, se crede, pentru a fi detectate mai greu şi a le spori şansele de a supravieţui unui atac.
În cazul în care Congresul va fi de acord, compania Boeing, al doilea furnizor al armatei americane, ar putea primi în termen de 72 de ore contractul pentru producerea în serie a bombelor MOP.
Atât Comandamentul american din Pacific, care conduce planificarea militară pentru zona în care se află Coreea de Nord, cât şi Comandamentul Central, responsabil de zona în care se află Iranul, par să sprijine accelerarea acestui program, potrivit lui Kenneth Katzman, expert în Iran la Serviciul de Cercetare al Congresului. "Este foarte posibil ca Pentagonul să încerce să trimită astfel un semnal mai multor ţări, în special Iranului şi Coreei de Nord, că Statele Unite dezvoltă o opţiune militară viabilă împotriva programelor lor nucleare", a explicat Katzman. El nu crede însă că accelerarea programului înseamnă că Statele Unite au, în acest moment, intenţii clare de a-l folosi.
În timpul unei vizite la Ierusalim de săptămână trecută, secretarul american al apărării Robert Gates a încercat să asigure Israelul că deschiderea preşedintelui Obama spre dialogul cu Iranul nu înseamnă că Statele Unite au redus vigilenţa în ceea ce priveşte această ţară.
Iranul afirmă că activităţile sale de îmbogăţire a uraniului nu urmăresc decât să producă energie şi a refuzat să le pună capăt. La rândul său, Coreea de Nord a răspuns unei noi serii de sancţiuni a Organizaţiei Naţiunilor Unite, impuse după efectuarea celui de-al doilea test nuclear, anunţând că îşi va relua producţia de arme nucleare.
SUA pregăteşte o super bombă antibuncăr, pe fondul tensiunilor cu Iran şi Coreea de Nord
