Cremele protectoare sunt evident folositoare, dar nu ne oferă o protecţie ideală din cauza aplicării neadecvate, sau a unui spectru de protecţie incomplet şi uneori chiar a toxicităţii.
Pielea se foloseşte în mod natural de antioxidanţi care să contracareze efectul devastator al radiaţiei UV (ultraviolete). Aceştia sunt spre exemplu, vitaminele C,E, precum şi zincul, seleniul, silimarina şi altele. Aplicarea acestora pe piele poate potenţa protecţia cremelor solare şi poate oferi în plus o protecţie adiţională împotriva cancerelor de piele.
Ce se întâmplă odată cu expunerea prelungită la soare
Lumina solară într-un mediu bogat în oxigen are un efect vătămător asupra pielii, în cel mai rău caz ajungându-se la un cancer de piele, iar în cel mai bun rezultatele sunt ridarea pielii, descuamare, uscare, dilatarea vaselor (vinişoare), sau tulburări de pigmentare.
Este esenţial să ştim că ultravioletele de tip B (UVB) sunt complet absorbite de straturile cele mai superficiale ale epidermei, pe când cele de tip A (UVA) pătrund mult mai adânc în piele şi pot cauza modificări ale acesteia.
Chiar şi o piele protejată de cremă cu un factor de protecţie solară (SPF) mare nu este în siguranţă faţă de radiaţia UV de tip A, întrucât aceasta nu se referă decât la protecţia împotriva UVB!
SPF măsoară timpul de expunere până la eritem (arsură) a pielii protejate faţă de cel al pielii neprotejate, deci cu un factor SPF 10 ne înroşim de 10 ori mai încet decât fără cremă. Se ştie că sticla nu permite pătrunderea UVB, însă nu are nici un efect asupra UVA, de aceea şoferii şi mai ales piloţii care nu se protejează prezintă un risc mult mai mare de a produce cancere de piele.
Cum să ne protejăm totuşi?
Cremele de protecţie solară rămân prima armă împotriva cancerelor de piele şi a îmbătrânirii acesteia. Există multe substanţe care absorb în mod eficient radiaţia ultravioletă.
Cu toate acestea, studiile arată că acestea conferă o protecţie mult mai mică decât ne-am aştepta. Măsurătorile sunt calculate pentru o aplicare uniformă de 2 mg. pe un centimetru pătrat de piele, însă de cele mai multe ori nu aplicăm mai mult de 0,5 mg, iar în aceasta cantitate nu vom avea niciodată o protecţie echivalentă cu cea înscrisă pe ambalaj şi putem avea un fals sentiment de siguranţă.
În realitate nici o cremă de protecţie nu acoperă întreg spectrul de radiaţie, de aceea trebuie să încercăm în primul rând să evităm o expunere chiar şi protejată mai ales în intervalul orar 10-16.
Este demonstrată activitatea benefică a antioxidanţilor în procesul de regenerare al pielii şi în evitarea formării radicalilor liberi incriminaţi atât în procesul de îmbătrânire al pielii, cât şi în formarea cancerelor de piele.
De aceea, este de dorit ca aceştia să fie aplicaţi direct pe suprafaţa pielii întrucât, chiar dacă aportul de vitamine pe cale orala este suficient, transportul acestora până la nivelul pielii poate fi limitat. Cei mai buni antioxidanţi, care se pot aplica în preparate cosmetice pe suprafaţa pielii, sunt vitamina C, vitamina E sau ubiquinolul (coenzima q10).
Combinaţii între vitaminele C şi E arată că acestea se potenţează reciproc. Aplicând o formula cu 15% vitamina C şi 1% vitamina E creşte de patru ori capacitatea pielii de a se apăra împotriva arsurilor solare.
În afara acestor măsuri, este întotdeauna recomandabil să facem, măcar o dată anual, un control dermatologic, mai ales în cazul în care am experimentat arsuri solare în tinereţe sau copilărie sau dacă există antecedente familiale în ceea ce priveşte cancerul de piele. În felul acesta, orice modificări apar la nivelul acesteia, pot fi diagnosticate şi tratate din timp.
Aflaţi AICI multe informaţii despre problemele dermatologice.
