Am fost la mare de 1 Mai. Ca niciodată, nu ştiu ce m-a apucat. De fapt, ştiu, m-au dus apucat prietenii de-o toartă şi m-au dus. Nu asta contează, ci că a fost ultima oară. Nu mă mai duc în viaţa mea la mare în România, dar e bine că avem imnul turismului, fiindcă asta o să şi rămână din turismul românesc: un imn. Mie, o să-mi rămână şi nişte amintiri. Una dintre ele e drumul de la Constanţa până la autostradă. 2 ore jumate (dar avem imn!). Maşini pe contrasens, jeepuri călărind de nebune câmpurile de lângă şosea, doar-doar o exista o soluţie, o ieşire, ceva (dar avem imn!). Copii nervoşi şi mârâiţi, bărbaţi făcând pipi pe marginea drumului, că n-aveau sticle, să facă-n maşină (dar avem imn!). Femei cu feţe disperate, că nu puteau şi ele să-şi ridice fustele în văzul lumii (dar avem imn!).
