România nu reuşeşte să aibă prieteni şi nici să-şi convingă aliaţii să-i sară în ajutor atunci când are nevoie. Deşi a fost primită în Alianţa Nord-Atlantică şi în Uniunea Europeană, România continuă să se poarte acolo ca rudă săracă şi tematoare, care preferă să aştepte la uşă decât să fie certată că murdăreşte covoarele scumpe. Preşedintele Traian Băsescu s-a temut să pună pe axa Bucureşti-Londra-Washington dramele de la Chişinău şi nu a mai vorbit la telefon nici cu omologul său rus, Dmitri Medvedev, nici cu vechiul sau amic Vladimir Putin. Cererile democratice ale tinerilor moldoveni, convertite în diversiuni securistice de profesioniştii de la Chişinău, au primit din România doar discursuri retorice. Fratele mai mare de peste Prut nu a putut face nimic pentru elevii, studenţii şi profesorii moldoveni care au avut curajul să se revolte împotriva unui regim represiv.
Fratele mai mare de peste Prut nu ştie însă cum să-şi valorifice poziţia din NATO şi UE şi nu ştie cum să folosească pedalele pe care le are la dispoziţie. Fratele mai mare de peste Prut nu a încercat nici măcar să se folosească de îndrăzneala polonezilor şi a statelor baltice pentru a promova o platformă pro-Moldova în organizaţiile euroatlantice.