Jurnaliştii admit că numărul copiilor străzii din România a scăzut în ultimii ani datorită muncii depuse de organizaţiile de caritate. Ei avertizează însă că cifra este în continuare foarte mare. Numai în Bucureşti, peste 1.000 de copii trăiesc în plină stradă.
Sandu are 14
ani şi este unul dintre ei. Locuieşte într-un canal din Bucureşti. "Trăiesc în canal de opt ani. Tatăl meu a murit, mama şi-a întemeiat o
altă familie. Dorm aici, spăl maşini sau mă duc să cerşesc ca să câştig
10 euro pe zi", a spus Sandu. Adolescentul nu îşi mai face iluzii despre viitorul lui. Are motive întemeiate. "Sora mea a murit de curând, aici. A avut o infecţie sau ceva de
genul ăsta. Aici se nasc şi mor copii. Cu toţii vom sfârşi cândva pe
străzi. Cui o să-i pese?", a precizat băiatul.
Străinii care au fondat centre de plasament în România se plâng de nepăsarea autorităţilor. "Nu există servicii de asistenţă socială, nu există un sistem de
stat care să le ofere acestor oameni locuinţe sau susţinere financiară.
Procedurile sunt excesiv de birocratice şi greu de dus până la capăt", a conchis Ian Tilling reprezentantul unui centru de plasament.
Reporterii de la Russia Today amintesc că în România copiii
străzii au apărut în urmă cu 40 de ani, când dictatorul Nicolae
Ceauşescu a interzis avortul şi contracepţia. Situaţia a fost agravată
de sărăcia cu care s-a confruntat poporul român. Părinţii au început
să-şi abandoneze copiii. De atunci generaţii întregi de adulţi trăiesc
prin canale.
