4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute. România este zguduită de cel mai devastator cutremur din istorie. Într-un minut şi 12 secunde s-au prăbuşit 33 de clădiri din Capitală. Peste 10.000 de oameni au rămas prinşi dedesubt.
Dintre aceştia, potrivit statisticilor, 1.571 au decedat. Totodată, alţi 11.300 de oameni au fost răniţi.
Actorul Toma Caragiu, regizorul Alexandru Bocăneţ, cântăreaţa Doina Badea şi scriitorul Corneliu M. Popescu au dispărut sub dărâmături.
Cele mai mari distrugeri au fost în Bucureşti şi în oraşul Zimnicea care a fost aproape ras de pe faţa pământului. Sute de oameni morţi au fost găsiţi şi aici sub dărâmături.
Deşi cutremurul a avut doar 7,4 grade pe scara Richter, el a făcut mult mai multe victime şi distrugeri decât cel din 1940 de 7,7 grade pe scara Richter.
România se afla în plină epocă totalitară. Informaţiile despre dezastru erau ascunse, iar oamenii aflau despre ceea ce s-a întâmplat doar de la martori şi din zvonurile care circulau. Televiziunea şi postul de radio insistau doar pe apeluri la calm. Populaţia civilă nu era lăsată să ajute la salvarea supravieţuitorilor. De aceea există până în ziua de astăzi date controversate cu privire la dezastru.
Pierderile comunicate oficial au fost de 2 miliarde de dolari, din care pierderi directe de 1,68 miliarde de dolari, iar indirecte, între 365 milioane de dolari şi 1,2 miliarde de dolari.
La această sumă se pot adăuga alte 1,7 miliarde dolari reprezentând devizul lucrărilor efectuate, dar neraportate oficial.
Efectele dezastruoase ale cutremurului au fost puse pe seama faptului că în perioada anilor 1925-1940 au fost executate în zona centrală câteva sute de clădiri înalte cu şapte până la 12 niveluri. Majoritatea acestora nu erau proiectate să reziste la cutremure decât, cel mult, la unul singur. Majoritatea clădirilor înalte din Bucureşti care s-au prăbuşit în 1977 trecuseră deja prin cutremurul din 1940.
În mod surprinzător, clădiri la fel de înalte şi de vechi, construite în mod asemănător, s-au comportat diferit la cutremur. S-a observat că zonele de şes au fost afectate mai mult decât zonele colinare din Dealul Spirii şi Filaret. Pe această observaţie s-a bazat puterea comunistă atunci când a luat decizia de a transfera toate cldirile de comandă ale regimului în zona Dealului Spirii. Aşa a început demolarea unor vechi cartiere pentru construirea Casei Poporului - actualul Parlament şi a întregului Centru Civic din Bucureşti.
Generalul de Brigadă, Eugen Epure își amintește că situația de la morgă era dezastruoasă. "Erau zeci de cadavre, unele incomplete, fără membre sau fără capete. Starea era şi mai jalnică în cimitirul Ghencea 2 acolo unde s-a hotărât înhumarea, soldaţii au lucrat zile în şir. S-au înhumat persoane care erau incomplete chiar şi în saci de plastic, iar altele erau de nerecunoscut".
Gheorhe Udor, General de Brigadă spune că "senzaţia era de sinistru puternic, era o lună plină şi un praf imens peste tot erau oameni panicaţi, era o panică generală".
Cutremurul din 1977 a făcut mii de victime în Capitală, centrul oraşului a fost cel mai afectat, s-au prăbuşit cele mai importante clădiri din zona centrală. Zeci de bucureşteni mai poartă şi astăzi amintirea clipelor de coşmar din timpul dezastrului.
