Monica Iacob Ridzi a greşit instituţia. Nu la conducerea Ministerului Tineretului şi Sporturilor – un orfan al administraţiei centrale, aşezat mereu la coada bucatelor – trebuia să se manifeste strivitoarea ei personalitate, ci în sfere mult mai înalte.
Doctor în ştiinţe inginereşti, licenţiată în ştiinţe economice şi juridice, cu atestat în pedagogie şi engleză, instruită în campanii electorale şi dezvoltarea partidelor, colecţionară a o mulţime de alte diplome, consilier judeţean, inspector, europarlamentar, preşedinte de comitete şi comisii, este limpede, deşi nu s-ar spune auzind-o, că e supracalificată pentru orice domeniu. Cu o asemenea pregătire (ea nu este un „filosof” bun de nimic, ci un produs specializat al şcolii româneşti, uşor încadrabil, după cum se vede, în câmpul muncii), un caracter ambiţios, o activitate politică neobosită şi o viziune „grande” asupra lucrurilor („Nu mă interesează cum s-au folosit banii, atât timp cât scopul a fost atins”), locul Monicăi Iacob Ridzi nu poate fi decât la Cotroceni, de-a dreapta lui Traian Băsescu. Niciun consilier nu s-a mai potrivit atât de bine cu preşedintele, după plecarea îndurerată a Elenei Udrea.
