"Uită-te câţi români îşi înjură preşedintele la televizor!”, a spus Traian Băsescu, încercând să explice huiduielile cu care a fost primit sâmbătă, la Tuşnad Băi, de către autonomiştii maghiari. Cu alte cuvinte, nimic ieşit din comun: minoritatea a luat exemplu de la majoritate, exprimându-şi ireverenţios dezacordul cu şeful statului. Afirmaţia este doar parţial veridică. Sunt, într-adevăr, câţiva români instalaţi pe ecran, cărora, lipsindu-le ideile, folosesc batjocura ca să obţină audienţă ieftină, cei mai mulţi însă nu-l acoperă pe preşedinte cu invective, ci îl critică, între cele două atitudini fiind o mare diferenţă. În al doilea rând, analizată din unghiul spectatorului detaşat, fraza rostită de Traian Băsescu suportă o uşoară reformulare, fără a o rupe astfel de realitate ori a o disocia de context. „Uită-te pe câţi români îi înjură preşedintele la televizor!”, sună la fel de adevărat ca exprimarea din care derivă, mulţimea cuvintelor de ocară adresate ziariştilor şi dispreţul revărsat asupra adversarilor politici venind să o susţină. Aşadar, dacă autonomiştii mai aveau nevoie de un precedent ca să „înjure”, l-au găsit sub ochii lor, chiar la cel înjurat. Nu exemplul le lipsea însă, ci prilejul.
Rodica Ciobanu: Autonomie faţă de farisei
