Totul a pornit de la vizita reginei la London School of Economics. Acolo, în mijlocul profesorilor şi studenţilor eminenţi, Elisabeta a II-a a întrebat, mirat-dojenitor, cum de s-a putut ca nici una dintre toate minţile sclipitoare într-ale finanţelor să nu prevadă criza.
Cei mai importanţi economişti din regat, printre care şi un membru al comitetului de politici monetare al Băncii Anglei, s-au grăbit să îi răspundă. În scris şi deloc academic.
Aşa a aflat Regina că recesiunea este rezultatul "lipsei de imaginaţie colectivă a multor oameni extrem de inteligenţi". Creditul ieftin, explică economiştii în scrisoare, a dat naştere unui "sentiment de entuziasm în spatele caruia se adâncea dezechilibrul dintre economisire şi îndatorare".
Economiştii au adăugat: "Previziunile întotdeauna optimiste şi orgoliile au convins ucenicii vrăjitori ai finanţelor să distribuie riscul în pieţele financiare. Fiecare îşi făcea corect treaba, însă eşecul a venit din cauza incapacităţii de a vedea că acest sistem de creditare dădea naştere unor dezechilibre legate unele de altele, asupra cărora nicio autoritate de supraveghere nu avea nicio putere".
Iar economiştii au conchis: "Una peste alta, Majestate, nimeni nu a prevăzut când vine, cât durează şi cât de gravă este din pricincă nişte oameni foarte deştepţi din Marea Britanie şi din lume nu au avut suficientă imaginaţie pentru a înţelege sistemul financiar ca pe un întreg!".