Reghin, Oraşul Viorilor

Nu mai sunt multe familii care le cunosc tainele, însă ţin mereu deschise uşile atelierelor pentru cei care vor să ştie cum ies sunete din nişte cutii de lemn.

"Orice meserie trebuie făcută cu pasiune. Chiar şi un măturător de stradă, când te uiţi aşa la el să vezi: Mă, eu nu aş putea să fac aşa ca el", ne-a spus Nicolae Ciurba, lutier.

O viaţă întreagă petrecută pentru sunete. Mâinile i-au modelat sute de viori, iar sufletul i-a răsunat la fiecare notă clară izvorâtă din munca lui.

"Am în Germania care cântă în orchestre cu ele, am în Italia care cântă în orchestre foarte mulţumiţi de ele. Nu prea am mai ţinut legătura cu ei pentru că în perioada aia nu aveai acces la internet. Cu corespondenţa, pe timpul acela, primeai o scrisoare din străinătate, ţi-o desfăcea", ne-a mai povestit el.

Nicolae Ciurba este unul dintre cei mai renumiţi lutieri ai ţării. După 50 de ani de construit viori, nu poate sta departe de atelier. Spune că Dumnezeu îl ţine în viaţă pentru că mai are încă de arătat cum o vioară se poate transforma într-o operă de artă. Vioara cere atenţie, spune el. Dar nu ia ani din viaţă, ci îi dă.

"Cam peste 200 de ore, munca pentru o vioară, munca efectivă, pentru o vioară de maestru. Numai lăcuitul ar dura în jur de o lună de zile. Trebuie 20 de straturi de lac şi culoare dată pe ea, straturi foarte subţiri, cu pensula."

În Reghin funcţionează două fabrici de instrumente muzicale, însă lutieri care fac viori de maestru, lucrări de mare complexitate şi fineţe, destinate marilor săli de concert, mai sunt în jur de 10.

"De regulă, cine sunt clienţii viorilor de maestru? Speranţa noastră este să fie un instrumentist virtuos, faimos, dar nu punctăm aşa de înalt. Aş fi bucuros ca să cânte pe viorile Ciurba studenţi cu care să creştem împreună. Deja nu ne aşteptăm la multe comenzi. pot să zic că anul acesta am avut câteva comenzi, 4-5 viori. Deja sunt plin, cum s-ar zice. Dacă îmi vine încă o comandă trebuie să o programez pentru anul viitor", a declarat Claudiu Ciurba.

"Oraşul viorilor" ascunde însă şi poveşti din vremuri apuse. Biserica Evanghelică, din centrul oraşului, a fost construită tocmai în secolul al XIV-lea. De atunci, turnul de aproape 50 de metri se înalţă falnic exact deasupra monumentului viorii.

Mai ascunsă, pe un deal, biserica de lemn îşi poartă mândră moştenirea istorică. A fost adusă în 1725 din Moldova de un grup de macedoneni pentru cei 20 de iobagi români din Reghin.

Cu puţin peste 30.000 de locuitori, Reghin e un oraş mic. Faima însă i-a fost purtată în lumea întreagă, sub bărbii celebre, cu mâini delicat încordate, de viorile de Reghin.