Inca din liceu am observat ca elevii care “performau” la anumite sporturi erau tinuti in brate de anumiti profi. Erau intelesi. Erau mai cocolositi. Normal, cei care erau campioni nationali sau ceva pe-acolo, la diferite discipline.Azi a aparut in Cotidianul un articol despre intelectualii fotbalului: sportivi care au facut facultatea si au absolvit-o pt ca renumele lor conta mai mult decat o nota la examen.
Eu unul nu sunt de acord cu acest sistem. Poti sa fii un bun fotbalist, dar sa fii prost bata. Poti sa fii un campion si sa nu poti lega doua cuvinte. Nu vad o rusine in asta. Dar asa cum n-am vazut intelectuali care sa se laude ca pot da gol de la 30 de metri legati la ochi si cu un picior in ghips, mi se pare normal ca cineva care se ocupa de sport 24 de ore pe zi sa nu aiba decat o diploma de opt clase, daca mai mult nu-l duce capul. Lasati sportivii repetenti! Pentru ca atunci cand un copil are de ales intre scoala si sport profesionist, sa stie ce alege: ori face o facultate, ori se dedica sportului si renunta la scoala….