Pensia de un leu este, de fapt, pensia de pe urma soţului ei, care a muncit în mină. Tuşa Maria povesteşte că nici nu îndrăzneşte să treacă pragul magazinelor. Totuşi, din când în când, îşi ia inima în dinţi să vadă ce poate cumpăra cu un leu.
S-a uitat lung la rafturi şi s-a hotărât pe ce să-şi cheltuiască pensia pe luna aceasta. \"Dă-mi şi mie un pachet de biscuiţi\", a cerut Maria la magazin.
Vecinii o compătimesc pe tuşa Maria şi îi dau, din când în când, câte o mână de ajutor. Câteodată însă mai fac şi haz de necaz, spunându-i că dacă mănâncă aproape un biscuite pe zi ar putea să îi ajungă până la pensia următoare.
Şi chiar ar rămâne fără mâncare dacă fiul ei nu ar ajuta-o. Singurul ei copil i-a pus telefon pentru a ţine legătura cu ea. Ultima factură este de 51 de lei. Noroc că i-o plăteşte fiul. Altfel, tuşa Maria ar avea nevoie de pensia pe mai bine de patru ani ca să achite factura.
