Medicul George Emil Palade, militantul anti-nazist Elie Wiesel şi scriitoarea Herta Muller s-au înscris în istoria distincţiilor Nobel, fiind propuşi însă de statele adoptive în care şi-au exprimat crezul profesional. Oficial, Academia Română nu a avut nicio nominalizare la Nobel, a confirmat pentru NewsIn preşedintele instituţiei, Ionel Haiduc.
Plecarea lor dintr-o ţară care tocmai ieşise dintr-un război distrugător pentru a intra, vreme de jumătate de secol, în negura comunistă, este explicabilă. Faptul că în Statele Unite şi în Germania au găsit spaţiul în care munca lor a devenit valoroasă, este iarăşi explicabil, la fel cum putem înţelege de ce autorităţile comuniste nu s-au mândrit niciodată cu ei, motiv pentru care nici nu i-au nominalizat la Nobel.
Dar de ce România şi societatea românească nu i-a recuperat decât timid în anii care au urmat prăbuşirii comunismului este mai greu de înţeles. Doi dintre cei trei născuţi în România sunt în viaţă, George E. Palade murind anul trecut, chiar în săptămâna Nobelurilor. Elie Wiesel este însă parţial asumat de societatea românească, la fel cum Herta Muller a fost recuperată doar în cercurile înguste ale literaţilor. Dintre toate cărţile pe care le-a scris, toate vorbind despre România şi despre dezrădăcinarea unui cetăţean al ei, doar câteva au fost traduse în română. Aşa cum ea însăşi spune, de-abia în Germania a fost acceptată ca "româncă", pentru că la ea acasă, pentru că incomodează sau pur şi simplu din ignoranţă, nu este în niciun fel asumată.
Destinul unui medic român la New York
În 1974, un grup de trei medici, printre care şi unul de origine română, primesc Nobelul pentru medicină: belgienii Albert Claude şi Christian de Duve şi cercetătorul american George E. Palade, român prin naştere, după ani de cercetări asupra organizării celulelor.
Născut la Iaşi pe 19 noiembrie 1912, George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicină în 1936, la Bucureşti. Între perioada 1936-1938 este, succesiv, asistent, şef de lucrări şi conferenţiar la Institutul de Anatomie din Bucureşti, studiind în acest timp anatomia patologică şi medicina internă cu profesorul M. Gh. Lupu. A obţinut titlul de doctor în medicină cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă", în anul 1940.
După şase ani a fost invitat ca "Visiting Investigator" de Institutul Rockefeller din New York, unde a devenit asistent, apoi membru asociat, membru titular, şef al Laboratorului de biologie celulară, în 1956, şi profesor de biologie. Din anul 1972 a condus catedra de Biologie celulară a Universităţii Yale din New York.
Emil Palade a fost un deschizător de drumuri prin descoperirile sale în domeniul biologiei moleculare, iar în octombrie 1974, Academia Suedeză i-a conferit Premiul Nobel pentru Medicină, cea mai înaltă distincţie stiinţifică.
Elie Wiesel, evreu american de origine română, devine campion al păcii
Americanul de origine română Elie Wiesel, preşedintele Comisiei Holocaustului devine "campion al păcii", după ce Comitetul Nobel îl recompensează, în1986, recunoscundu-l ca "unul dintre cei mai importanţi lideri spirituali, în epoca în care violenţa, represiunea şi resismul continuă să caracterizeze lumea".
Elie Wiesel s-a născut în 1928 la Sighet, dar a suferit, împreună cu familia sa, deportarea în lagărele de concentrare naziste, unde părinţii şi sora lui au murit. Elie Wiesel şi două surori de-ale lui au supravieţuit, dar nu s-a mai întors în România, ci a plecat la Paris, unde şi-a finalizat studiile la Sorbonna.
În 1958, îşi publică primul volum, "Noaptea", o carte care cuprinde relatări despre lagărele naziste. Wiesel s-a stabilit la New York şi a devenit cetăţean american.
Comitetul Nobel îi recunoaşte Hertei Muller dreptul de a spune povestea României comuniste
Herta Müller a fost distinsă, în 2009, cu Nobelul pentru literatură, pentru onestitatea prin care potretizează lumea celor dezrădăcinaţi din spaţiul fost comunism. Născută într-o familie de şvabi din Banat, Muller a emigrat în Germania în 1987, după ce legăturile ei cu studenţii şi scriitorii de limbă germană din Aktionsgruppe Banat intră în atenţia Securităţii. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, astăzi pe teritoriul Ucrainei.
Herta Muller a debutat cu "Niederungen" ("Ţinuturi joase"), care a apărut însă incomplet în ediţia din română din 1982. Comunitatea academică germană a nominalizat-o de două ori pentru Nobel şi i-a acordat premiul oraşului Berlin. Herta Müller a fost distinsă cu Premiul european pentru literatură "Prix Aristeion" şi cu Premiul internaţional pentru literatură IMPAC Dublin, pentru cartea "Animalul inimii", tradusă şi în limba română de editura Polirom, în 2006.
Tema comunismului din România şi cea conexă, a opresiunii individului se regăsesc ca leitmotive în cărţile scriitoarei, dar şi în conştiinţa acesteia.
George Emil Palade, Elie Wiesel şi Herta Muller au fost distinşi pentru meritele lor remarcabile, dar acestea s-au concretizat şi împlinit în afara României, uneori chiar în pofida ei, pentru că alte ţări i-au primit şi adoptat, dăruindu-le intrumentele libertăţii fără de care cercetarea ştiinţifică nu are miză proprie, lupta pentru memorie socială nu este recunoscută, iar scriitura autentică nu poate exista.
Nobelul are trei laureaţi de origine română, dar pe care România nu i-a nominalizat niciodată
