Raportul Comisiei prezidenţiale ar trebui să fie dat publicităţii în perioada imediat următoare, potrivit declaraţiilor făcute chiar de şeful statului. Traian Băsescu a declarat, pe 24 noiembrie, la Realitatea TV, că documentul - o analiză a actualelor prevederi ale Constituţiei şi, totodată, lansarea unui cadru al dezbaterilor pentru revizuirea acesteia - a fost finalizat, dar că nu a fost dat publicităţii înainte de alegerile din 30 noiembrie 2008, pentru că nu a dorit să ofere un nou subiect "de atacuri".
Băsescu consideră că preşedintele trebuie să aibă „pârghii de deblocare a crizelor”
În opinia preşedintelui, „pârghiile de deblocare a crizelor” ar fi două: dizolvarea Parlamentului sau dizolvarea Guvernului. Neputinţa rezolvării blocajelor ivite pe durata mandatului premierului Tăriceanu a îndreptat adesea atenţia asupra constrângerilor constituţionale şi a rolului redus al şefului statului de intervenţie. Aşa se face că multe dintre disputele preşedinte-premier au fost tranşate la Curtea Constituţională, instituţie chemată să ridice vălul de pe neclarităţile textului fundamental. Interpretările Curţii, fie că au înclinat balanţa spre preşedinte, fie spre premier, au răspuns punctual la anumite situaţii aflate în dispută, dar nu aveau cum să ofere o soluţie general valabilă de deblocare a relaţiilor încordate dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu.
Traian Băsescu susţine că este nevoie de un mecanism pe care preşedintele ţării să-l poată folosi pentru deblocarea crizelor: "ori să dizolve Parlamentul ori să dizolve Guvernul: Una din două, nu trebuie mai mult". El a declarat în emisiunea televizată din 24 noiembrie că într-o situaţie de criză Parlamentul şi Guvernul nu trebuie să-şi "târască până la final mandatul", iar cineva trebuie să-şi asume "riscul formidabil" de a declanşa alegeri anticipate. Acest rol l-ar putea avea, aşadar, preşedintele.
Traian Băsescu spune că documentul Comisiei prezidenţiale oferă nu una, ci mai multe soluţii pentru situaţiile neclare din textul actual al Constituţiei şi că principiul de la care a plecat analiza, la cererea sa, este ca România să nu devină republică prezidenţială. "Eu am atenţionat Comisia din capul locului să nu facă republică prezidenţială, ci, doar dacă vreţi să fiu foarte sincer, să-i dea preşedintelui pârghii de deblocare a crizelor”, a spus Traian Băsescu, iar precizările lui se doreau a fi un motiv de linişte pentru politicienii care îl acuzau că vrea să deţină un control nelimitat asupra instituţiilor statului.
PD-L vrea Parlament unicameral şi dizolvarea acestuia când pierde în disputa cu preşedintele
Într-adevăr, modificarea Constituţiei nu a fost temă de campanie la alegerile parlamentare, subiectul fiind atins tangenţial de partidele politice, cu precădere de liberali. Dintre partidele intrate în cursa electorală, doar PD-L a trecut în programul electoral cele mai multe direcţii în ceea ce priveşte reforma constituţională. Democrat-liberalii nu au spus clar însă ce fel de republică ar susţine, trecând în revistă toate cele trei variante - regimul politic parlamentar, regimul politic prezidenţial sau regimul semiprezidenţial consolidat - şi promiţând o largă dezbatere publică, dar au susţinut constant că primul-ministru, care nu este ales direct de popor, are puteri sporite, spre deosebire de preşedinte. PD-L e convins că „actualul regim politic semiprezidenţial, caracterizat prin bicefalism executiv, rupe unitatea acţiunii executive, nu asigură concordanţa dintre decizie şi răspundere şi este cauza instabilităţii şi conflictelor politice” şi că nu vor putea fi înlăturate conflictele dintre preşedinte şi prim-ministru fără o altă aşejare constituţională a puterilor. Au fost însă voci din PD-L care, anterior, au susţinut că opţiunea este pentru "un sistem prezidenţial consolidat".
Există un indiciu în programul de guvernare asumat de PD-L în campania electorală care ar înclina balanţa preferinţelor democrat-liberale, dar fără să fie susţinut pe alte paliere. „Parlamentul ar putea fi dizolvat pe modelul austriac atunci când pierde într-o situaţie de confruntare cu preşedintele, cum a fost suspendarea preşedintelui. Adică atunci când preşedintele trece testul referendumului, Parlamentul este dizolvat şi au loc alegeri anticipate”, se spune în programul PD-L.
Fără echivoc a fost însă propunerea PD-L în ceea ce priveşte structura Parlamentului. Un Parlament unicameral, în care să fie cel mult 300 de aleşi – a fost propunerea PD-L în campania electorală, de care nu s-a dezis, dar care, de pe altă parte, nici nu a fost preluată în programul Guvernului, chiar dacă Emil Boc avea în spate votul Colegiul Director al PD-L din 22 septembrie 2008, care, în unanimitate, a aprobat rezoluţia pentru susţinerea Parlamentului unicameral şi declanşarea unei campanii de strângere de semnături pentru revizuirea Constituţiei.
PSD şi „refacerea echilibrului” între puterile statului
PSD este destul de discret în ceea ce priveşte intenţiile de modificare a Constituţiei, a modului în care vor fi aşezate, în plan constituţional, raporturile dintre instituţiile statului. Detaliile oferite de liderii PSD, dincolo de gesturile spectaculoase, dar nefinalizate, de a cere, în toamna 2008, modificarea urgentă a Constituţiei pentru a elimina imunităţile penale ale demnitarilor, în condiţiile în care demersurile concrete ale membrilor de partid erau diametral opuse (un exemplu îl reprezintă votul în Camera Deputaţilor de a respinge cererea procurorilor de a putea începe urmărirea penală împotriva lui Adrian Năstase), au fost întotdeauna sărace. O intenţie exprimată de PSD a fost să se reducă atribuţiile preşedintelui, în sensul în care miniştrii să nu mai fie numiţi de către şeful statului. În primăvara anului 2007, când PSD a contribuit la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, reprezentanţi ai PSD vorbeau despre posibilitatea modificării Constituţiei prin susţinerea variantei unei republici parlamentare.
Nici în programul de guvernare, cu care au intrat în campania electorală, liderii PSD nu au fost mai generoşi. În document se vorbeşte de „o nouă Republică”, dar nu se dau alte detalii decât că aceasta ar trebui să fie „europeană şi modernă”. Tot astfel, PSD vorbeşte la modul general despre „nevoia de refacere a echilibrului între principalele Puteri ale statului”. Şi, a mai apucat să promită PSD, „în al treilea an al unei guvernări social-democrate” va organiza un referendum pentru „o nouă Constituţie”.
Însă, PSD a obţinut, fără să modifice Constituţia, poziţia atât de dorită de Mircea Geaonă de a fi membru în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Acesta era unul din motivele pentru care PSD dorea modificarea Legii fundamentale, ce-i drept propunerea fiind ca liderul opoziţiei să intre în CSAT, şi nicidecum preşedintele Senatului. Situaţia s-a schimbat între timp, Mircea Geoană cerând ca Protocolul coaliţiei cu PD-L să prevadă în mod expres modificarea Legii CSAT astfel încât şeful Senatului, post pe care îl ocupă, să devină vicepreşedinte CSAT, renunţând să mai susţină varianta cu liderul opoziţiei-membru al Consiliului.
Liberalii - între republică parlamentară şi monarhie constituţională
Liberalii sunt consecvenţi în susţinerea ideii republicii parlamentare, cu un preşedinte cu puteri reduse, mai mult simbolice. A doua variantă luată în calcul, ar fi cea a monarhiei constituţionale. Pentru susţinerea propunerilor, liberalii invocă modele europene „autentice”.
Preşedintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu, aflat în poziţia de premier în conflict deschis cu preşedintele Băsescu, declara la sfârşitul lunii august că, după alegerile parlamentare, ar trebui să aibă loc o dezbatere serioasă privind revizuirea Constituţiei, subliniind că românii ar avea de ales între “modelul autentic european” şi “modelul oriental,(...)cu un lider atotputernic şi discreţionar, unde derapajele se înlănţuiesc unul după altul şi se ajunge cât mai rapid la regimul de dictatură personală”.
Opţiunea liderului liberal a fost clar expusă: o revizuire a Constituţiei „care să pună nişte jaloane foarte clare şi să apropie România de modelul european care se bazează pe republica de tip parlamentar sau monarhia constituţională care, în locul şefului statului, are simbolic un monarh în fruntea statului”.
Liberalii susţin, de asemenea, păstrarea actualei structuri a Parlamentului, cu două Camere- Senat şi Camera Deputaţilor.
De remarcat şi că Regele Mihai I, în mesajul transmis românilor de Anul Nou, a vorbit despre necesitatea modificării Constituţiei: "România are nevoie să-şi dăltuiască o Constituţie care să dea un rol limpede, neechivoc şi complementar instituţiilor Statului. Este o chestiune de onoare, de respect pentru tradiţiile noastre. Este singura soluţie pentru salvarea democraţiei şi a demnităţii noastre".
O altă dispută: beneficiarul noii Constituţii-preşedintele ales în 2009 sau următorul?
Dezbaterea privind modificarea Constituţiei, care va debuta odată cu prezentarea Raportului Comisiei prezidenţiale, nu înseamnă automat şi demararea procedurii legale de revizuire a Legii Fundamentale. Dar nici nu exclude această posibilitate.
Liderul PD-L, Emil Boc, a declarat la sfârşitul verii 2008, că doreşte organizarea unui referendum pentru revizuirea Constituţiei în acelaşi timp cu alegerile pentru Parlamentul European. Adică, pe data de 7 iunie 2009. Cum referendumul este ultima etapă din seria aprobărilor necesare pentru modificarea Constituţiei, dezbaterile publice şi parlamentare ar trebui să se deruleze rapid, în prima sesiune parlamentară. O altă variantă posibilă este ca referendumul să fie organizat odată cu alegerile prezidenţiale, undeva spre sfârşitul anului. Iar în cazul în care varianta anunţată de Traian Băsescu va avea câştig de cauză, preşedintele ales în 2009 va fi primul beneficiar al noilor prevederi constituţionale.
Sunt însă voci, tot din PD-L, care susţin că procesul de modificare a Constituţiei este de durată, 3-4 ani, şi că beneficiarul noilor prevederi ar urma să fie preşedintele ales în 2014, adică în niciun caz nu va fi Traian Băsescu, dacă va candida în 2009 şi va câştiga, pentru că nu mai are dreptul decât la un singur mandat. Susţinătorul acestei ipoteze este vicepreşedintele PD-L Valeriu Stoica, unul dintre iniţiatorii proiectelor de reformare a Constituţiei. "Trebuie să judecăm la rece această chestiune, să dăm la o parte patima pro-Băsescu sau anti-Băsescu şi să gândim chestiunea constituţională în termenii interesului Românei, şi nu în funcţie de simpatia sau antipatia pentru un personaj politic", afirma, pe 11 noiembrie 2008, Valeriu Stoica.
Cert este că lansarea în dezbatere a Raportului Comisiei prezidenţiale, cel mai probabil în cursul acestei luni, va reprezenta punctul de plecare pentru o misiune dificilă a şefului statului: să convingă tocmai acea majoritate parlamentară puternică - pe care a spus mereu că şi-o doreşte şi care s-a realizat spre finalul mandatului de preşedinte – să-i fie alături în acest demers şi să susţină aceeaşi variantă de modificare a Constituţiei.
