Oportunitatea unei dezbateri privind reforma constituţională este privită cu scepticism în contextul actualei crize economice. Aprecierile asupra alegerii momentului ar trebui să ţină cont însă şi de faptul că de mecanismele constituţionale, care reglementează raporturile între puterea executivă şi cea legislativă, depind, în mare măsură, şi rezultatele unei bune guvernări. Totodată, aceste mecanisme sunt definitorii pentru clasificarea sistemelor politice.
Istoria recentă a făcut ca România, dintr-un reflex de protecţie împotriva devierilor autoritariste, să opteze pentru un „mixt“ între categoriile de organizare politică: prezidenţială (Statele Unite), parlamentară (Italia) şi semiprezidenţială (Franţa). Deşi varianta unei republici parlamentare este o temă de dezbatere, ea nu este susţinută de opinia publică deocamdată, care doreşte să-şi aleagă direct preşedintele.
