Dacă se va întâmpla vreodată ca Mihai Necolaiciuc să fie extrădat în România, el poate intra pe poarta arestului din Rahova purtând la rever cea mai înaltă decoraţie conferită de statul român: Steaua României. Distincţia i-a fost conferită la 1 Decembrie 2000, printr-un decret semnat de preşedintele Constantinescu şi contrasemnat de premierul Isărescu. Deşi semnătura ei nu apare în documente publice, cea care putea iniţia decorarea fostului director al căilor ferate era Anca Boagiu, pe atunci ministru al transporturilor. Motivaţia decorării: „pentru importante contribuţii aduse la dezvoltarea
economiei”.
Să nu ne mire că o mămăligă de preşedinte precum Constantinescu l-a decorat pe acest personaj, fără să verifice cu cine are dea face. Realitatea este că, înainte de a pleca de la Cotroceni, fostul şef al statului a împărţit decoraţiile de parcă ar fi vândut gogoşi în Piaţa Matache. În 2000, au primit Steaua României câteva sute de cetăţeni - popi, generali, colonei, amploiaţi ai guvernului, solişti de la operă sau profesori de liceu. Până şi Gabriela Vrânceanu Firea a primit o fundiţă cu cruciuliţă - în grad de ofiţer! - pentru excepţionalul merit de a fi fost purtătoarea de cuvânt a guvernului Isărescu. Iar Ion Iliescu a menţinut obiceiul şi, în 2004, le-a dat câte o astfel de decoraţie tuturor dubioşilor din guvernul Năstase, inclusiv celebrului Dorinel Mucea, cel care ulterior a fost arestat pentru trădare, fiind cercetat în dosarul „Nagy-Şereş”.
