Conform legii, Boc este cel care a semnat, în calitate de preşedinte al partidului, pentru candidatura lui Costel Iancu şi este vina lui dacă nu ştia pe cine voia să trimită în parlament. Nu mai puţin de 14.000 de oameni din oraşele Calafat şi Băileşti, precum şi din împrejurimi, l-au votat pe un presupus torţionar, membru al lumii interlope, şi pentru că PDL a garantat pentru el.
Dar ascensiunea lui Iancu nu s-a oprit după semieşecul din alegeri. Liderii PDL, odată ajunşi la putere - când nu mai puteau spune că nu deţin suficiente instrumente pentru a verifica trecutul propriilor oameni -, i-au propus postul de subprefect al jude ţului Dolj, iar atunci când acesta a refuzat un astfel de mizilic, l-au avansat în funcţia de director al Agenţiei Naţionale de Îmbu nătăţiri Funciare (ANIF). Mecanismul prin care liderii PSD şi PDL şi-au împărţit posturile din administraţia publică este ocult, dar putem bănui că pe hârtiile premergătoare numirii lui Iancu există semnăturile lui Radu Berceanu, şeful PDL Dolj, şi, din nou, a lui Emil Boc, tot în calitate de preşedinte de partid. Decizia finală i-a aparţinut ministrului agriculturii, Ilie Sârbu. El este cel care ar trebui să prezinte public documentul prin care PDL îi cerea să-i dea lui Iancu conducerea ANIF sau să-şi asume personal această numire.