Există boli ciudate din pricina cărora unii oameni, atinşi spre exemplu de febra fânului, cad laţi pe pajişte şi strănută zile în şir aşa cum alţii, alergici la mireasma şi polenul florilor de tei, se feresc să urce pe Dealul Copoului de frica de-a nu muri sufocaţi sub teiul lui Eminescu.
Alergic la filozofi, Preşedintele nostru suferă de boala Lenuţii, pe care a contractat-o în biblioteca Palatului Cotroceni, de la praful depus pe cotoarele cărţilor.
Prin 1980, savanta de renume mondial, supărată din naştere pe limba română, şi-a înfipt mâinile în cocul tovarăşei Aneta Spornic, care abramburea pe-atunci la învăţământ, hotărând ca în liceele industrale, de marină şi de alimentaţie publică să se predea doar o oră de limba şi literatura română pe săptămână şi nu cinci ca până atunci: „Hai să revenim pe o programă adecvată, neîncărcată şi pe cât posibil adaptată iconomiei noastre socialiste, fir-ar mă-ta a dracului, că nu mai avem mecanici auto şi tinichigii pregătiţi în şcoli, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie, să facem totul, nu filozofi neîncadrabili în câmpul muncii!”.
