Mircea Dinescu: Dumnezeu să te ferească de dragostea părintească!

Sau ştia? Şi atunci fotoliul prezidenţial se preschimbă într-un fotoliu penal dacă nu ni se va explica miracolul prin care siderurgiştii hunedoreni, care lucrează foc continuu, şi-au lăsat forjele de izbelişte numai ca s-o voteze pe EBA.

Pe la optzeci de ani, de fiecare dată când mă revedea, taică-meu, sorbindu-mă din ochi şi examinându-mă din cap până-n picioare, exclama cu o mândrie neascunsă în glas: „Mă, băiatule, văd c-ai mai crescut!“.

Zadarnic încercam eu să-i explic că n-am boala lui Calache să-mi crească mădularele şi să mă înalţ după vârsta de cincizeci de ani.

El o ţinea una şi bună, întrezărind o girafă acolo unde păştea un hipopotam.

N-am avut curajul să-i spun că, în realitate, el a scăzut şi că e victima acelei nemiloase chimii ce transformă un bărbat arătos într-o părere.