Kundera a declinat, săptămâna trecută, invitaţia de a lua parte la un colocviu internaţional care-i era dedicat şi care, pentru prima dată, avea loc în Cehia, chiar la Brno, oraşul natal al scriitorului. În scrisoarea de refuz, citată de "Nouvel Observateur", Kundera a mulţumit, cu umor, pentru "celebrarea necrofilă", însărcinându-l pe prietenul său Guy Scarpetta să transmită dorinţa sa de a fi prezentat ca scriitor francez, aşa cum el însuşi se asumă.
"Kundera (...) vorbeşte despre lumea reală într-un mod care nu este politic, dar care poate interoga limitele politicului", a descris scriitorul Guy Scarpetta unul dintre leit-motivele lui Kundera. Academicianul Thomas Pavel încearcă o altă justificare a gestului lui Kundera, trimiţând chiar la ultimul text al acestuia, "Une Rencontre": "Exact ca în secolul al XVIII-lea (...) Erau oameni care circulau, de exemplu francezii, adeseori protestanţi care locuiau în Olanda. Era vorba despre cetăţeni ai Republicii literelor".
Exilat în Franţa din 1975, Kundera vorbeşte puţin, laconic chiar, despre propriul trecut, biografia oficială amintind doar că s-a născut în Moravia, la Brno, într-o familie de muzicieni. Tânărul Kundera s-a apropiat de marxism şi s-a înscris în Partidul Comunist la 20 de ani. Exclus pentru an, revine în partid şi-şi publică prima scriere, un volum liric intitulat "Omul, această mare grădină" (1953) şi încă două lucrări în proză: "Ultimul mai" (1955, dedicat lui Julius Fucik, unul dintre eroii rezistenţei comuniste din Cehoslovacia în cel de-al doilea război mondial) şi "Monologuri" (1957).
Până în mai 1968, este cunoscut ca unul dintre reformatorii din interior ai partidului comunist, dar episodul '68 îl aruncă în dizgraţie, iar Kundera emigrează în Franţa, unde publică imediat, la prestigioasa editură Gallimard, romanul "Gluma". Franţa, care tocmai se trezea din utopia comunistă, îl adoptă pe scriitor, care predă, pe rând, la Rennes 2 şi la Ecole des hautes Etudes. Continuă să scrie în limba natală, iar romanele sale devin etaloane pentru literatura de sub comunism. Abia în 1985, apare primul roman al lui Kundera scris în limba ţării de adopţie, "Lentoarea" (1995), urmat de romanul "Identitatea".
În octombrie 2008, săptămânalul praghez "Respekt" l-a acuzat pe Kundera de delaţiune, înţelegând îndepărtarea de ţară a scriitorului prin prisma sentimentului de vinovăţie pe care acesta l-ar resimţi. Potrivit hebdomadarului, Kundera l-ar fi turnat serviciilor de poliţie politică pe Miroslav Dvoracek, care a fost ulterior arestat şi încarcerat timp de 14 ani. Milan Kundera a comentat atunci laconic dezvăluirile, negând orice delaţiune.
Nici tensiunile dintre Kundera şi Vaclav Havel, marcate de polemici publice privind interpretarea evenimentelor din 1968, nu-l ajută pe scriitor să recâştige inima compatriţilor săi. În cei 13 ani în fruntea statului, Havel a decorat zeci de personalităţi culturale, dar nu a amintit niciodată numele lui Kundera.
În octombrie 2007, Milan Kundera nu a revenit în Cehia, pentru a primi distincţia literară naţională, invocând, atunci, probleme de sănătate. Este, însă, la fel de adevărat, că niciun oficial ceh nu s-a deplasat la Paris, pentru a-i transmite premiul.
Milan Kundera le transmite cehilor că a ales statutul de scriitor francez
