Volumul semnat de Geoffrey Macnab, apărut la I. B. Tauris, aduce în scenă multiplele relaţii pasionale ale lui Bergman, vreme de 60 de ani, sintetizează The Independent. Cartea livrează una dintre clasicele explicaţii de ordin psihologic pentru nestatornicia lui Bergman, şi anume relaţia ambiguă cu propria-i mamă. "Mama este frumoasă, cu adevărat cea mai frumoasă fiinţă care se poate imagina, mult mai frumoasă decât Fecioara Maria sau Lillian Gish", scrie Bergman despre ea, într-un roman autobiografic, "Sunday's Children" (Copiii duminicii).
Pe de altă parte, Katinka Farago, fosta asistentă şi producătoare a lui Bergman, vorbeşte despre un Bergman coleric, opus celui magic: "Nu era prea simplu să lucrezi cu el, avea o reputaţie teribilă, ţipa, se manifesta zgomotos, era nervos. Nu era prea vesel în acea perioadă (în timpul filmărilor la "Dreams, 1955 - n.r.). Era foarte slab şi avea probleme cu stomacul".
Se pare că viaţa amoroasă i-a afectat cariera într-un mod prozaic. A fost căsătorit de cinci ori, lăsând în urma sa o "mică armată" de foste soţii şi copii de întreţinut. Lena Olin a fost una dintre marile sale iubiri, de care s-a despărţit după ce aceasta a rămas însărcinată, în timp ce se filma la producţia "A dream Play".
Născut pe 14 iulie 1918, Ernst Ingmar Bergman a devenit celebru după pelicula "Amurgul unui clovn" din 1953, o poveste despre viaţa artiştilor dintr-un circ de provincie. "Surâsul unei nopţi de vară" din 1955 îi va aduce consacrarea internaţională. Următorul său film, "Fragii sălbatici" (1957) este considerat unul dintre cele mai bune filme ale sale. Filmul "A şaptea pecete" din 1957 a fost turnat în doar 35 de zile.