Dacă la început puteai să crezi că revolta de la Chişinău seamănă cu ceea ce s-a întâmplat în România, fie în decembrie 1989, fie în 13-15 iunie, 1990, acum pare mai clar că o comparaţie cu 13-15 iunie este mai realistă. Ca şi atunci în România, puterea tocmai reconfirmată prin scrutin popular a rămas neclintită pe poziţii.
Protestul a degenerat în violenţe, clădiri au fost incendiate. Firesc, a apărut şi acuzaţia privind tentativa de lovitură de stat. Trei lideri marcanţi ai opoziţiei sunt cercetaţi sub învinuirea că au încercat să doboare prin mijloace violente puterea, nu-i aşa, legitimă de la Chişinău.
Comuniştii clamează că au salvat statalitatea Republicii Moldova ameninţată de un complot în spatele căruia ar sta, de fapt, România.
Aici apare şi marea diferenţă de scenariu faţă de întâmplările din 13-15 iunie. Atunci a fost o răfuială internă. Acum, pare a fi şi o reglare de conturi cu România. Cortina de fier a căzut peste Prut. Ambasadorul român a fost declarat persona non grata, fapt fără precedent cu care se confruntă acum diplomaţia de la Bucureşti. Punctele de trecerea a frontierei s-au închis pentru cetăţenii români, iar Moldova a introdus regimul de vize încălcând angajamentele luate faţă de Uniunea Europeană.â