Vă propun un text pe carel-am publicat în Academia Caţavencu. Este despre cineva care, în ultimii ani, a dorit să treacă drept singura autoritate în critica de artă din România.
O problemă măruntă a vieţii noastre culturale, pusă de numele unui mărunt, dar extrem de harnic trăgător de sfori şi spărgător de norme: Erwin Kessler. Aţi auzit de acest nume? Mica problemă este că, se pare, numele acesta îl poartă doi inşi, amîndoi ocupîndu-se cu arta plastică. Unul din aceşti Erwin Kessler, de pildă, îl vorbea de rău într-un articol pe pictorul Ion Nicodim, condamnîndu-i poziţia estetică şi tradiţionalismul depăşit. Celălalt Erwin Kessler a fost, în schimb, criticul de casă al lui Ion Nicodim (de casă în Bucureşti, casă în Slobozia, dar şi casă în Paris, unde hotelurile sînt mai scumpe, iar cine te găzduieşte merită articole bune!).