O echipă de paleontologi anunță că a identificat o nouă specie de melc de uscat, astăzi dispărut, în Bazinul Hațegului, România, conform Sciencepost.
Acest melc aparține genului Ferussina, care reprezintă un grup mic de melci de uscat acum dispăruți, despre care se știe că provin în principal din perioada paleogenă a Europei. Ferussina a fost larg răspândită în Europa de Vest și multe descoperiri au fost făcute în zăcăminte din Paleogen, Eocenul mijlociu până la Oligocenul târziu și, posibil, Miocenul târziu.
Descoperirea în România a acestei noi specii, denumită Ferussina petofiana, lărgește astfel distribuția geografică a acestui gen spre Est. Acești melci mici au trăit în perioada Maastrichtiană a Cretacicului superior, în urmă cu aproximativ 72 de milioane de ani.
Ferussina petofiana este acum considerată cel mai vechi reprezentant al genului său. Prezența sa în straturi de vârstă Maastrichtiană reprezintă de fapt o extensie cronostratigrafică minimă de aproximativ 23 de milioane de ani pentru acest gen.
Pe baza datelor disponibile în prezent, s-ar părea că distribuția geografică a genului s-a deplasat spre vest de-a lungul timpului, ceea ce este în concordanță cu faptul că Cyclophoridae (un grup de animale nevertebrate care include melcii) sunt de origine asiatică.
Singurul exemplar cunoscut de Ferussina petofiana a fost descoperit în Formațiunea Densuș-Ciula, România, în Bazinul Hațegului, care este cunoscut în special pentru fosilele sale de dinozauri pitici. Cochilia de Ferussina petofiana măsoară 10,8 mm în diametru și 4,4 mm în înălțime, prezentând o structură cu o bază plată, o suprafață dorsală bombată și o spirală rotunjită sau ușor turtită.
Rețineți că spre sfârșitul perioadei Cretacice, cu aproximativ 72 de milioane de ani în urmă, regiunea care este acum România făcea parte dintr-o zonă geografică diferită de cea pe care o cunoaștem astăzi. La acel moment, Europa se prezenta ca o insulă continentală fragmentată, cu condiții de mediu foarte variate.
Câteva exemple de dinozauri care au populat această regiune aproape de sfârșitul Cretacicului includ grupuri precum teropodele și sauropodele. Printre acestea se numărau Balaurul bondoc, un mic teropod dromaeosaurid care avea trăsături distinctive, inclusiv două gheare pe fiecare picior din spate, și Magyarosaurus, un sauropod relativ mic în comparație cu alți membri ai familiei sale.
Săpăturile continuă, așadar cercetările paleontologice pot dezvălui în viitor noi detalii despre fauna dinozaurilor care trăiau în România în acest moment. Detaliile studiului sunt publicate în revista Acta Zoologica Academiae Scientiarum Hungaricae.