61 de ordonanţe de urgenţă! Aceasta este cifra cu care se laudă guvernul condus de Emil Boc. Practica ordonanţelor de urgenţă a devenit obişnuinţă odată cu venirea în fruntea guvernului a lui Victor Ciorbea. După anul 2000, asemenea acte au curs pe bandă dinspre Palatul Victoria.
Guvernul Adrian Năstase a emis, până la 15 iunie 2000, aproape 80 de ordonanţe de urgenţă, în timp ce Guvernul Tăriceanu nu se poate lăuda decât cu 55. Cu sau fără motiv, Emil Boc a împrumutat meteahna înaintaşilor şi a pus-o pe seama crizei economice.
Deşi contestate, actele adoptate la Palatul Victoria îşi produc efectele. Este cazul Ordonanţei de Urgenţă care interzice cumulul pensiei cu salariul sau al celei care introduce angajamentele de loialitate. Tot urgentă a fost şi problema numirii unor politicieni în fruntea serviciilor publice deconcentrate sau cea a modificării Legii de organizare a CSAT în favoarea PSD. Ultima strigare: Ordonanţa 61, care permite Guvernului să completeze sau să abroge legi înainte de data intrării lor în vigoare şi după ce au fost dezbătute de Parlament.
